vineri, 14 ianuarie 2011

Orice gand de bine, nu ramane nerasplatit

Eu cand vad un om ca sufera ma ia un sentiment de a ocroti persoana respectiva.
Si nu ma refer aici la suferinta aceea, ca m-a parasit Vasilica, John sau altele asemanatoare, nu, ci la suferinta pricinuita de pierderea pentru vecie a cuiva drag. Nu stiu sa folosesc cuvinte multe si sofisticate, ci gesturi mici si cuvinte putine, dar sper ca ajuta.
Ce n-am inteles eu niciodata si nici n-am s-o inteleg oricat as incerca sunt cretinii aia, ce se bucura de durerea unui om.
Eu de curand am asistat la durerea unor oameni si o mascai pe-a mea (stiu ca nu-i bine, o stiu de zeci de ani) ca sa-i pot ajuta pe ei. Numai ca-ntr-o noapte se trezii cineva sa infiga cutitul si mai adanc in rana oamenilor si le zise asa "bine c-a murit, oricum a fost un om de nimic". Pe un om il iubesti asa cum e sau nu-l iubesti deloc, nu-l iubesti pentru cum ti-ai dori tu sa fie, tocmai d-aia nu luaram aparararea mortului, ca doar stiuram ce a facut in tinerete, cate femei a iubit, pe langa cea oficiala, cati bani a investit in celelalte si cate altele,insa tot l-am iubit,  dar cand afirmatia vine din gura uneia dintre ele, una ce pe langa el, mai binedispunea si pe altii, cam rascoleste ceva in tine. N-are niciun rost sa-i explici cat a plans domnul si cat si-a cerut iertare in ultimul an de viata, n-are rost sa-i spui multe, dar merita sa-i spui ca orice gand bun se va plati.
Ieri, persoana aceea pierdu pe cineva drag ei, pentru totdeauna si ma intreb, oare daca ei i-ar fi spus cineva acele cuvinte, ce le-a spus ea acum 44 de zile, cum s-ar fi simtit?

Niciun comentariu: