Spre apararea mea

Pentru ca am fost apostrofata aici, ca tin specimenul in padoc, mi-am amintit de o intamplare.
Acum ceva ani, o Doamna cu functie mare prin exBCF, a primit cadou (sa nu-i zicem altfel) o gaina. Si nu orice gaina, ci una vie. Doamna, locuitoare de ombilic al municipiului si refuzatoare de a da si a primi cadouri (pacat, ca subalternele erau cu totul altfel), dupa ce s-a invartit si rasucit, dupa ce si-a aruncat ochii in tavan, coborandu-i repede, de frica baietilor cu ochi albastri, dupa ce i-a ridicat repede si din pamant, de frica baietilor Zorro, de la  parter, a avut inspiratia, de a avea grija de gaina. Doua saptamani doar, pana la urmatoarea intrevedere.
Si uite-asa gaina de tara devenii diva de baie de mall si furnizoare de ras, pentru cativa.
Din programul gainii:
in fiecare dimineata la trezire, i se arata fantana din parc. (dimineata era de fapt, mai mult pranz)
in fiecare zi avea program artistic pe muzica linistitoare (doar nu era sa fie stresata), cum ar fi: Parazitii, Smokie, Prodigy, Louise Prima.
mijlociul ei dejun era compus din diverse sortimente de prajituri, porumb pentru peste, malai si altele
seara pentru distrare si antistres era ori introdusa in portbagajul unei masini, ori scoasa la aer, la adapostul unei geci. Avea ura pe militieni, i se explicase intre timp, ca au la caascheta un cuc.
Dupa doua saptamani doamna a returnat gaina proprietarilor si de atunci, daca nu a ajuns friptura intre timp, cu siguranta le priveste cu superioritate pe suratele ei.