Eu m-am nascut intr-o familie crestina si tataie, inainte de a ma invata O broscuta sta pe lac, ma-nvata Imparate Ceresc si Tatal Nostru (Inger Ingerasul meu nu s-a lipit de mine, decat tarziu, cand deja stiam si Nero si-nvatasem sa si citesc), ma-nvata sa ma-nchin, sa ma rog, sa am cat de cat stiinta de lucrurile astea. Mi-l aduc aminte si acum, cum pleca cu palaria (cred ca de aici mi se trage latura palarioasa), precum Ilie Moromete si cum intotdeauna, in biserica statea doar pe partea stanga (cand priveai de la altar, catre usa), iar mie-mi zicea sa raman pe dreapta, ca asa se sta la biserica. Si-mi amintesc si cum in noaptea de Inviere, daca vroiai sa iei anafura, stateai pana dimineata, nu-ti dadea nimeni la ora 1, ci la 6, cand se termina slujba (ceea ce se intampla si azi, dar din alte motive), iar de Boboteaza se-ntampla la fel, vroiai aiazma (aghiazma, apa sfintita) stateai la slunba si apoi luai, nu asa cum am vazut eu (nu doar azi), prin alte locuri.
D-aia intreb, unde-i crestinismul aici?
Unde e rugaciunea? Unde-i dorinta aia, sa stai la slujba intai?
De ce sa fie nevoie de asa ceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu