În primul rând SCUZE, în postul anterior am scris servici in loc de serviciu, probabil o să fie cineva care o să îmi spună ca nu fac bine ca îmi cer scuze, dar asta e, am greşit, trebuie sa îmi cer scuze..
În al doilea rând, revoluţia a furat ceva bun din viaţa mea (a noastră): Zgândărel (profu' de franceză, n-o să uit niciodată prima poezie, pe care am învăţat-o de la el), profa de engleză, care ne-a învăţat să cântăm My Bonnie lies over the ocean , iar noi la rândul nostru am învăţat un câine să cânte asta şi mai ales pe DOAMNA de română. Nu, nu au murit la revoluţie (sau ce a fost aia), doar că au plecat de la ţară, i-au furat liceele din oraş.
În al treilea rând, dacă o prind pe Cala o să îi dau cu manualul de limba română în cap. Am mai multe motive ("Dunăre, Dunare drum făra pulbere", nişte versuri de Coşbuc, pe care ea mă întreba de unde le am), dar mai ales faptul ca acum 3 luni mi-a atras atenţia că se spune servici, nu serviciu, că serviciu e la tenis şi mai avea şi pretenţie la mine. Ce pretenţie, habar n-am. Dacă o fi vrut vreun sac de făină, vreun deca de vin, vreun picior de meduză, să ştiţi că nu i-am dat, pentru că tata m-a învăţat că "Educaţia e tot ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai învăţat în şcoală", cică i-a spus lui, unul Einstein.
Asta i-o cânt eu tatălui meu, de pe vremea când aveam 9 ani (adică de secole):
irina loghin - buna maicuta, draga taicuta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu