Amestec cu arome

Septembrie e luna mea.
E luna aceea, care combină căldura cu ploaia, vara cu toamna,culorile. Sau cel putin era.
Oricum ar fi, Septembrie e luna mea, luna,care-mi place cel mai mult.

E luna-n care "fata mea sparge nuci" cum ar spune tataie, dacă ar mai fi, despre mătuşa mea. Nu, că eu l-am auzit doar povestindu-mi, sau spuse de către alţii, dar sătul fiind de întrebările, legate de mătuşa mea, care se născuse în Septembrie, tataie le răspunde tutror cu "fata mea sparge nuci". Deh, câteodată îmi dau seama cu cine semăn.
Septembrie de anul ăsta s-a prelungit şi în Octombrie. Anii au trecut, beţele s-au rupt, oasele au îmbătrânit, acum   le urmăresc doar seară de seară, nu mai e ca odinioară, când într-o zi băteam toţi nucii şi duceam coşuri întregi, nu, anii te schimbă.

Câteodată am şi ajutoare:

Ştiţi ce miros plăcut are pământul ud? Dar nucile?