Ce ne învaţă muzica?

Să trăim ca-ntr-o telenovea.
Ştiţi că mă obsedează o melodie? Dacă nu ştiţi, aflaţi acum.
Ei bine, mă obsedează melodia asta

Heart
 

O pusei aici, să nu vă mai chinuiţi.
Bun, nu-i singura melodie, care mă obsedează, pot enumera zeci, de la Joe Dolan la Nelu Bălăşoiu, de la Dan Spătaru la Albatros, dar azi ideile nebune m-au dus la asta.
Cum, necum, se strecură în playlist (eu încerc să nu o mai ascult, că-mi zboară mintea la dracu') şi dacă tot îmi răsuna voioasă din căşti şi dacă tot mă obseda, o ascultai timp de 50 de minute şi-n minutele astea aveam în ochi, deşi nu trebuia fiind la serviciu, tot videoclipul.
Bun, şi ca să fie totul colorat îmi zburară gândurile la versuri. Băi, şi mă plesni ilogica: cum să plece ea aşa, să găsească un stranger şi zbang din prima ştrumful? Ca apoi să se şi regăsească peste ani şi el să recunoască ştrumful? Cum? Aaaa, nu, că nu de aventura ei mă preocupă pe mine, dar eu înţelesei că, dacă nu se poate cu Ion, găseşti un Vasile şi creşte în curtea lui, al lui rămâne şi e ferm convins până la moarte, că-i bucăţică ruptă din el.
Na, acum voi nu trebuie să gândiţi ca mine, dar eu învăţai că melodiile obsesii nu-s deloc dătătoare de bine :)