vineri, 24 iunie 2011

Dintr-o extremă într-alta

Imi place mult berea fără alcool, e dulce, e bunăăăăăăăăă. Şi-mi place şi berea neagră. Paradoxal, nu? Dintr-o extremă-ntr-alta, c-aşa sunt eu, acum râd şi poate, peste 13 minute, plâng.
Berea blondă nu cred că am băut un litru, în toată viaţa mea, e amară.

Duminică, pe la prânz, a mers asta: (cea din stânga)

seara a alunecat mai bine asta
Dar de o săptămâna sunt fana berii albe. Nu zic că pot să sorb trei la rând, dar trei pe zi, la interval de câteva ore, alunecă precum patinele Nataliei Bestemyanova pe gheaţă.
Şi nu zic că o să fie zilnic, dar decât să mă inviţi la o îngheţată cu ciocolata, mai bine mă serveşti c-o nefiltrată.

3 comentarii:

iculici spunea...

pe asta, alba, tre' s-o încerc. :)
acum, e completă paleta de culori ... blondă, albă, neagră. de fapt, una roșie lipsește :)

:)
PUP.
CU DRAG,
.

waven spunea...

Și încă nefiltrata de la Bergenbier este printre cele mai proaste nefiltrate pe care le-am băut. Recomand Paulaner, la glastră, la Tres Olivos alături de o masă plină de prieteni. Priceless :)

Fetita Junglei13 spunea...

@iculici- sunt fan :))Eu ma ameteam de la cea fara alcool,dar de la asta nu :P
@waven- merci de recomandare,e ca-n viata, unuia-i place duda,altuia muratura.Asa a fost si cu nonalcoolica,am inercat multe,roamnesti,italienesti,nemtesti,poloneze (si cred ca inca vreo 2 natii, trebuie sa ung memoria),dar ca Bergenbier fa nu-i niciuna, pentru mine. Istoria s-a repetat cu alba,desi mai am o multime de testat,cred ca tot la ea revin.