Cu şi despre animale

               Când eram mică aveam iepuri. M-ataşasem de ei, fiecare avea un nume, le făceam curat, le aduceam mâncare. Mi-au plăut enorm, îi iubeam, până într-o zi, când una dintre iepuroaice a fătat 12 iepuri şi i-a mâncat pe toţi. De a doua zi, nu m-am mai interesat de iepuri şi-aşa a renunţat şi tata la ei.
                Când eram tot mică, dar un pic mai mare, creşteam peşti. Nu, nu peşti exotici şi coloraţi şi nu în acvarii, creşteam crapi şi caraşi, într-un butoi de inox. Eu îi hrăneam, eu îi pescuiam, eu îi puneam la loc, eu le schimbam apa. Într-o zi, cineva mi-a omorât doi şi de atunci nu m-au mai interesat peştii, i-a pregătit tata şi i-am mâncat.
                Când am mai crescut, doar un pic, creşteam albine, aveam doi stupi, până într-o zi, când cineva a făcut focul în apropierea lor şi s-au enervat albinele. Am renunţat la albine, le-a donat tata, stupii încă îi mai am.
                 Toate animalele, păsările sau alte vietăţi, pe care le-am avut, au fost denumite într-un fel.
Porcilor le puneam mereu nume de politicieni (chiar şi înainte de '89), mă jucam cu ei, le vorbeam, dar niciodată nu mă ataşam prea mult, pentru că n-am fost, şi sper că nu sunt nici acum, ipocrită. Ştiam că va veni o zi, în care şi ei mă vor hrăni pe mine, nu eu pe ei. 
Puii primeau tot felul de nume, în funcţie de culoare, dar nutream pentru ei aceleaşi sentimente ca şi pentru porci.
Azi puilor le zic la fel, că-s de la mine, că-s de la alţii, dar porcilor le pun alte nume, c-am avut cazuri, când oamenii s-au simţit lezaţi.
Purceau de sus e Nadines de Covasna, puiul de sus e Crau, următorul e Uimitul şi celălat e Gălăgiosul. Puii nu sunt ai  mei, au fost folosiţi ca puiomodele.