marți, 14 iulie 2009
Eu şi televizorul
Recunosc, pentru a nu ştiu câta oară, că eu nu mă uit la tv decât pentru câteva minute, înainte să adorm. Ieri seară butonând telecomanda am descoperit pe TVR2 o emisiune, sportivă cred, era pe sfârşite, în care erau secvenţe (sau fusese tot) din meciul U.Craiova - Bordeaux (2-0), l-am văzut pe Giolgău, am văzut un stadion plin de oameni şi o atmosfera, pe care eu una n-am mai trăit-o de ani buni şi m-am întrebat "oare unde s-a pierdut fotbalul, oare unde au dispărut spiritul şi atmosfera de odinioară?". La capătul opus, am descoperit pe o antenă (parcă 3, emisiunea "răi dar buni"), că Adrian Minune (sau cum i-o zice acum) e premierul muzicii româneşti. De ce şi când au fost alegerile astea habar n-am şi nici n-am apucat să văd cine e Udrea lui, că asta urma, am adormit în 3 minute. Nu cred ca pierd nimic, dacă nu mă uit la tv, dar asta-i doar părerea mea.
luni, 13 iulie 2009
Feriţi-vă de...
Vă mai amintiţi de puştiul de aici ? Ei bine, dacă-l întâlniţi, feriţi-vă, i-a umflat ochiul mamei lui (ea zice să le spunem la clienţi că-i karatistă (karateka), că s-a săturat să o priveasca toţi ca şi cum i-ar spune "lasă-l dracu' de nenorocit").
Şi dacă tot v-am atenţionat, aveţi grijă şi cu piticoata asta, distruge telefoane şi vă transforma în sclavii ei:
MIHAELA RUNCEANU-SA FIM COPII!!
Şi dacă tot v-am atenţionat, aveţi grijă şi cu piticoata asta, distruge telefoane şi vă transforma în sclavii ei:
MIHAELA RUNCEANU-SA FIM COPII!!
Inventar
V-am spus de ieri, că azi am să merg la primărie. Partea bună (pentru unii) - trăiesc, partea proastă (pentru alţii)- trăiesc bine. Ce zic eu aici? Că o să creadă lumea că sunt cu portocalii. Să ne revenim (adică eu să-mi revin) şi să trecem la lucruri serioase. E cam rău să te cunoască toată lumea, toţi te întreabă ce cauţi pe acolo şi de ce nu mai pleci - Caut ziua de mâine şi m-am gândit să o aştept aici, d-aia nu mai plec. Unii îţi spun- eşti leit tactu', Doamne ce mai râdem cu tine (şi depănăm amintiri din vremea când eram eu tânără şi neliniştită)- Păi şi ce aţi vrea să semăn cu Batman? Aaa şi să înţeleg că eu cu tata suntem Mupets sau mi-am realizat alt vis din copilărie, că-mi doream să fiu Jean Constantin şi poate am reuşit si eu nu ştiu. E clar, am fani, de mâine o să vorbiţi doar cu impresarul meu. A fost de ajuns să se deschidă uşa magică şi s-au împrăştiat cu toţii. A trecu şi Grecu (nu-l ştiţi voi, dar trebuia sa vă spun asta), care de 27 de ani mă întreabă ce face tata, că el vrea să vină pe la mama şi eu tot de atâţia ani îi răspund că tata e plecat la nevasta lui, ce o fi greu aşa de cap, de nu pricepe, nu înţeleg. Între timp s-au mai adăugat doi macho la rând, dintre care unul cred că ştie şi ce am mâncat alaltăieri, atât m-a studiat. La început am crezut că mi-au făcut vreo glumă rudele din primărie şi au scris ceva pe mine, dar m-am convins că nu-i aşa. Să scap de el şi cum mă plictisisem, m-am apucat de făcut inventarul la tot ce se afla pe holul primăriei: 3 hărţi ale judeţului, o hartă cadastrală, un ceas ( l-au potrivit, sper că nu şi-au dat seama că eu am zis că a rămas în urmă), o masă, un scaun, un aparat din acela pentru apă, dar fără butoiaş, 4 ghivece cu frunze, nu era nicio floare, în total 46 frunze (dacă vă interesează am detaliat, dar cred că nu), 4 preşuleţe de şters picioruşele la intrare în birouri, 147 bucăţi gresie întregi şi 15 bucăţi tăiate, lambriul are 100 de canturi, o diplomă prin care se arată că am obţinut locul 1 la fotbal în sală la Băicoi, 5 doze electrice, o sumedenie de hârtii pe peretele de deasupra mesei, dar nu am mai apucat să le număr că am fost în sfârşit strigată. Am rămas restanţă la plinte şi la hârtii, recuperez data viitoare când am să-mi extind inventarul şi pe holul celălalt. Şi mi-aş dori să ştiu ce gândea macho, când mă vedea că mă uit când în stânga, când în dreapta, când pe tavan, când pe pereţi. Îmi pare rău că nu i-am putut face poză, să-i vedeţi si voi faţa, că vă amuzaţi.
Să ştiţi că răspunsurile pe care le-am scris mai sus, chiar le-am dat şi lor, că ne permitem, mă cunosc toţi şi ştiu că nu le spun cu răutate.
am fost ieri la primarie
Să ştiţi că răspunsurile pe care le-am scris mai sus, chiar le-am dat şi lor, că ne permitem, mă cunosc toţi şi ştiu că nu le spun cu răutate.
am fost ieri la primarie
duminică, 12 iulie 2009
O oră dintr-o zi ploioasă
Ce face olteanul cănd nu are ce face?
Se dezbracă de haină, o pune într-un cui şi o păzeşte să nu i-o fure cineva.
Ce fac eu când n-am ce face? Mă iau după vecini (că-s oameni maturi :P); şi cum acum o oră se oprise ploaia se gândesc ei să mergem în pădure. Mie să-mi pronunţi cuvântul pădure, că de altceva nu mai am nevoie.
Prima ciudăţenie, au înflorit salcâmii a doua oară:

Apoi am observat că pădurea (la fel ca băncile din parc) s-a dat cu partidul, 80% din ciuperci erau roşii, bine că nu a ieşit partidul ăla, care are crucea ca simbol, că deja vedeam titlurile din fiţuici (scuzaţi, ziare) -"senzaţional, nemaiîntâlnit, minune în Prahova", iar articolul ar fi sunat cam aşa "O altă pădure, aceeaşi comună. De data aceasta nu spiriduşii sunt cei ce tulbură liniştea locuitorilor, ci apariţia ciupercilor făcătoare de minuni..." (aia cu spiriduşii e caz real, difuzat şi la tv acum câţiva ani).

Ne-am întâlnit cu oameni culţi (din elita satului, sunt de la primărie), care mi-au spus că "ie multe ciuperci roşii, păcat că nu ie comestibile". Apoi am văzut că, deşi a plouat şi nu au mai ieşit jmecherii la aer curat, urmele lor se văd şi acum:

Am mai găsit nişte nane, nu nanele animalelor din poză, nane ciuperci, dar îmi place mai mult poza asta:

Am uitat binoclul acasă si iar nu am văzut ce face vecinul din Ploieşti:

Şi mi-am pus întrebarea, dacă acum e apă pe Fetica şi "sindacobenzinarul", ca să îşi poată construi palatul, a închis valea, apa unde rămâne?

Am poze şi cu palatul, dar ma gândesc aşa:
1. Nu-i proprietatea mea şi nu pot pune fără acordul lui, pe care n-o sa-l obţin niciodată.
2. Sunt nişte oameni care îşi pot pierde serviciul din cauza asta, că ei păzesc acolo şi nu ar trebui să se apropie nimeni (sincer, la câte urări îmi fac zilnic ar trebui să nu îmi pese).
P.S- daca mâine nu mai postez nimic, nu mi se trage de la ciuperci, am treabă la primărie.
Au innebunit salcamii
Se dezbracă de haină, o pune într-un cui şi o păzeşte să nu i-o fure cineva.
Ce fac eu când n-am ce face? Mă iau după vecini (că-s oameni maturi :P); şi cum acum o oră se oprise ploaia se gândesc ei să mergem în pădure. Mie să-mi pronunţi cuvântul pădure, că de altceva nu mai am nevoie.
Prima ciudăţenie, au înflorit salcâmii a doua oară:
Apoi am observat că pădurea (la fel ca băncile din parc) s-a dat cu partidul, 80% din ciuperci erau roşii, bine că nu a ieşit partidul ăla, care are crucea ca simbol, că deja vedeam titlurile din fiţuici (scuzaţi, ziare) -"senzaţional, nemaiîntâlnit, minune în Prahova", iar articolul ar fi sunat cam aşa "O altă pădure, aceeaşi comună. De data aceasta nu spiriduşii sunt cei ce tulbură liniştea locuitorilor, ci apariţia ciupercilor făcătoare de minuni..." (aia cu spiriduşii e caz real, difuzat şi la tv acum câţiva ani).
Ne-am întâlnit cu oameni culţi (din elita satului, sunt de la primărie), care mi-au spus că "ie multe ciuperci roşii, păcat că nu ie comestibile". Apoi am văzut că, deşi a plouat şi nu au mai ieşit jmecherii la aer curat, urmele lor se văd şi acum:
Am mai găsit nişte nane, nu nanele animalelor din poză, nane ciuperci, dar îmi place mai mult poza asta:
Am uitat binoclul acasă si iar nu am văzut ce face vecinul din Ploieşti:
Şi mi-am pus întrebarea, dacă acum e apă pe Fetica şi "sindacobenzinarul", ca să îşi poată construi palatul, a închis valea, apa unde rămâne?
Am poze şi cu palatul, dar ma gândesc aşa:
1. Nu-i proprietatea mea şi nu pot pune fără acordul lui, pe care n-o sa-l obţin niciodată.
2. Sunt nişte oameni care îşi pot pierde serviciul din cauza asta, că ei păzesc acolo şi nu ar trebui să se apropie nimeni (sincer, la câte urări îmi fac zilnic ar trebui să nu îmi pese).
P.S- daca mâine nu mai postez nimic, nu mi se trage de la ciuperci, am treabă la primărie.
Au innebunit salcamii
Cura de...
Că eu sunt slabă şi îmi doresc să mă îngraş nu mai e o noutate pentru mulţi. În afara întrebărilor de acest fel: "mă fată, dar tu nu mănânci?" (Nu, nu mănânc. Ce rost are, dacă tot elimin apoi? Mă hrănesc cu aer, e gratis, îl găsesc peste tot.), primesc şi tot felul de sfaturi:
-mănâncă sare multă- eu mănânc sărat, chiar foarte, dar să devin salină mi-e cam frică, dacă se gândesc apoi "hai să explorăm salina"?
-bea bere dimineaţa pe stomacul gol- stomacul meu nu e gol dimineaţa (motivele nu le spun uite aşa de a naibii), dar chiar dacă ar fi nu aş face asta. Oare dacă berea fară alcool, pe care o beau eu, conţine şi mălai am şanse?
-foloseşte banane cu smântână- să folosesc, nu să mănânc? Păi mie deja mi-a zburat gândul în altă parte.
-mănâncă miere+ coji de ouă- deja îmi revăd copilăria. Şi acum nu mai am încredere în cojile de ouă (dacă sunt cu 3 sau 0), că alte ouă nu au coji.
-nu bea apă- Aici m-am pierdut de tot: 1. Mi-a distrus un vis din copilărie, ca făcusem şi o poezie de mică manelistă în devenire "Cea mai bună băutură/ Este apa de fântână/ Cel mai bun răcoritor/ Este apa de izvor". 2. Cică să bei 2 litri de apă pe zi (ete că eu sunt mai specială şi beau pe cale orală şi noaptea).
-fast food, dimineaţă, prânz şi seară- bă, mă laşi? Să mănânc de la fast food sau să cerşesc în faţa la fast food? Că nu mi-ai zis exact.
-mănâncă dulciuri- o avea dreptate, chiar nu ştiu, asta îmi e cam greu.
Iar reţeta cea mai cea a venit de la o doctoriţă: du-te la @%#^- "plca", deci eu că sunt slabă trebuie să ma duc la...? Atunci tu, care ai aproape o sută de kg, deţii prea multă, abuzezi. Nesătulo, să nu ţi se aplece.
Astea mi le-am amintit, din cauză că mi-a trimis cineva un link cu "grupul fetelor care-şi doresc să se îngraşe". Clar, sunt o ignorantă, habar n-aveam că există acest grup. Nu fac parte din el, dar am să îmi înfiinţez propriul grup, care se va numi "grupul oamenilor care mai ştiu să râdă".
Poate că nu vă interesa pe voi ce am scris p-aici, dar mă gândesc eu aşa, că dacă şi-ar vedea fiecare de ale lui, omul ar fi mult mai fericit. Ce mă interesează pe mine că unui gras, altul slab, că unul e şchiop, că altul se uită nu ştiu cum, că...multe.
Aş fi vrut sa pun numele "cura de îngrăşare", dar cred că ar fi mai adecvat "cura de bun simţ" şi nu m-am putut decide.
Pasarea Colibri - Un Om Pe Niste Scari
-mănâncă sare multă- eu mănânc sărat, chiar foarte, dar să devin salină mi-e cam frică, dacă se gândesc apoi "hai să explorăm salina"?
-bea bere dimineaţa pe stomacul gol- stomacul meu nu e gol dimineaţa (motivele nu le spun uite aşa de a naibii), dar chiar dacă ar fi nu aş face asta. Oare dacă berea fară alcool, pe care o beau eu, conţine şi mălai am şanse?
-foloseşte banane cu smântână- să folosesc, nu să mănânc? Păi mie deja mi-a zburat gândul în altă parte.
-mănâncă miere+ coji de ouă- deja îmi revăd copilăria. Şi acum nu mai am încredere în cojile de ouă (dacă sunt cu 3 sau 0), că alte ouă nu au coji.
-nu bea apă- Aici m-am pierdut de tot: 1. Mi-a distrus un vis din copilărie, ca făcusem şi o poezie de mică manelistă în devenire "Cea mai bună băutură/ Este apa de fântână/ Cel mai bun răcoritor/ Este apa de izvor". 2. Cică să bei 2 litri de apă pe zi (ete că eu sunt mai specială şi beau pe cale orală şi noaptea).
-fast food, dimineaţă, prânz şi seară- bă, mă laşi? Să mănânc de la fast food sau să cerşesc în faţa la fast food? Că nu mi-ai zis exact.
-mănâncă dulciuri- o avea dreptate, chiar nu ştiu, asta îmi e cam greu.
Iar reţeta cea mai cea a venit de la o doctoriţă: du-te la @%#^- "plca", deci eu că sunt slabă trebuie să ma duc la...? Atunci tu, care ai aproape o sută de kg, deţii prea multă, abuzezi. Nesătulo, să nu ţi se aplece.
Astea mi le-am amintit, din cauză că mi-a trimis cineva un link cu "grupul fetelor care-şi doresc să se îngraşe". Clar, sunt o ignorantă, habar n-aveam că există acest grup. Nu fac parte din el, dar am să îmi înfiinţez propriul grup, care se va numi "grupul oamenilor care mai ştiu să râdă".
Poate că nu vă interesa pe voi ce am scris p-aici, dar mă gândesc eu aşa, că dacă şi-ar vedea fiecare de ale lui, omul ar fi mult mai fericit. Ce mă interesează pe mine că unui gras, altul slab, că unul e şchiop, că altul se uită nu ştiu cum, că...multe.
Aş fi vrut sa pun numele "cura de îngrăşare", dar cred că ar fi mai adecvat "cura de bun simţ" şi nu m-am putut decide.
Pasarea Colibri - Un Om Pe Niste Scari
Eu şi telefonul
După cum vă spuneam aici, am avut nişte aventuri în ultimul timp cu telefonul. Motivul e simplu, dar mi-a complicat viaţa un timp. Mi s-a stricat display-ul la telefon şi am mutat cartela în altul. Şi atunci a început marea aventură, am trimis mesaje altora, nu cui trebuia (la unele habar n-am cui nici în ziua de azi), am sunat aiurea (unii m-au sunat înapoi şi s-au distrat, alţii cred că m-au înjurat). Eu mi-aş cere scuze, dar nu ştiu cui. Acum, gata, s-au terminat, telefonul meu e ca nou, aşadar, chiar dacă ploaia ne-a schimbat planurile, e un alt motiv de sărbătoare azi.
Maximilian - Pe Langa Telefon cu JJ si Villy
Maximilian - Pe Langa Telefon cu JJ si Villy
sâmbătă, 11 iulie 2009
O altă întrebare existenţială
Nu ştiu cine mi-a zis "La Mulţi Ani" dimineaţă, dar îi mulţumesc încă o dată. Aşadar motivul l-am avut, am dat drumul la dicstrare. Ce criză nene, că la Metro nu mai aveau mici (nici mari), aşa că schimbăm meniul:

Şi cum foametea e mare şi poate băieţii ăia de pe lac nu prindeau nimic (nici peşte, nici sirene) toată baza stă în mine:

Nu vă lăsaţi induşi în eroare de vesta mea, era împrumutată şi cu vreo două numere mai mari, iar cum tatăl copilei ne-a dat sarcină să o învăţăm să vorbească şi cineva a învăţat-o "zis is iarbă" îi arătam şi eu că restaurantul ăla e "New Lac". Aşa se cheamă, dar nu am putut face poze aproape că la Câmpina unii oameni e răi. Auzind cuvântul @%&# din gura mamei fetiţei, inevitabil am revenit la întrebarea mea "de ce înjură fetele cu îmi bag?"
Am primit eu nişte răspunsuri, dar nu m-au satisfăcut (răspunsurile) :
cineva (că mi-e frică să citez sursa exact)- pentru că dacă ar înjura cu îmi scot nu ar căuta orgasmul
el (20 de ani)- din lipsă
ea (28 de ani)- că nu pot zice îmi bag #@$&^
el (28ani)- probabil prin să-mi bag înţeleg să-mi introduc
ea(45 de ani)- de dor :P
ea(55 de ani)- nu ştiu
el(40 de ani)- de plictiseală
ea(22 de ani)- din dorinţă
el (34 de ani)- habar n-am
unul din băieţii de aici -Pentru că unele fete au şi ele….un simţ al proprietăţii prea bine dezvoltat…
O altă întrebare din cauza căreia eu nu pot dormi noapte :)
Cleopatra Stratan - De ce
Şi cum foametea e mare şi poate băieţii ăia de pe lac nu prindeau nimic (nici peşte, nici sirene) toată baza stă în mine:
Nu vă lăsaţi induşi în eroare de vesta mea, era împrumutată şi cu vreo două numere mai mari, iar cum tatăl copilei ne-a dat sarcină să o învăţăm să vorbească şi cineva a învăţat-o "zis is iarbă" îi arătam şi eu că restaurantul ăla e "New Lac". Aşa se cheamă, dar nu am putut face poze aproape că la Câmpina unii oameni e răi. Auzind cuvântul @%&# din gura mamei fetiţei, inevitabil am revenit la întrebarea mea "de ce înjură fetele cu îmi bag?"
Am primit eu nişte răspunsuri, dar nu m-au satisfăcut (răspunsurile) :
cineva (că mi-e frică să citez sursa exact)- pentru că dacă ar înjura cu îmi scot nu ar căuta orgasmul
el (20 de ani)- din lipsă
ea (28 de ani)- că nu pot zice îmi bag #@$&^
el (28ani)- probabil prin să-mi bag înţeleg să-mi introduc
ea(45 de ani)- de dor :P
ea(55 de ani)- nu ştiu
el(40 de ani)- de plictiseală
ea(22 de ani)- din dorinţă
el (34 de ani)- habar n-am
unul din băieţii de aici -Pentru că unele fete au şi ele….un simţ al proprietăţii prea bine dezvoltat…
O altă întrebare din cauza căreia eu nu pot dormi noapte :)
Cleopatra Stratan - De ce
Aberat si debitat de
Fetita Junglei13
2
a la Ţopescu
Caprarii
amuzant,
aniversare,
criza,
intrebari,
mancare,
muzica,
poze,
weekend
Motive pentru bal
Pe principiul "soarele la sat, nu răsare la fel ca la oraş", tocmai ce mă întorceam de la magazin şi-mi sună telefonul (cu secret) şi o voce suavă îmi şopteşte "La Mulţi Ani", zic "La Mulţi Ani şi ţie, dar azi e doar ziua mătuşii mele şi a lui Puiu, aţi greşit numărul" şi-aud "e ziua populaţiei, aşa că e şi ziua ta" şi închide. N-am avut timp să-i mulţumesc, dar dacă tot mi-a dat motiv, diseară dăm petrecere că-i ziua noastră, o să dăm o petrecere pe acţiuni (aduce fiecare ce poate), nu privată, că de S.RL.-uri suntem sătui.
La Mulţi Ani populaţie!
semnal m -----bal la apahida
La Mulţi Ani populaţie!
semnal m -----bal la apahida
Aberat si debitat de
Fetita Junglei13
5
a la Ţopescu
Caprarii
amuzant,
aniversare,
farsa,
muzica,
oameni,
personale
vineri, 10 iulie 2009
Surpriza din geanta mea
Ca urmare a acestei definiţii a poşetuţei– "ditamai tolba de 5 kilograme pe care ea o poartă cu o lejeritate herculeană, de care nu ai crede-o in stare când iţi spune pisicoasă ” tati, nu mă ajuţi cu pâinea asta, că îmi rupe mâinile…”; in respectivul sac fără fund se găsesc o sumedenie de dispozitive de neînţeles pentru noi dar deosebit de utile pentru ele (medicamente pentru toate bolile pamantului, oglinda de belit ochii în ea cănd deschizi din întâmplare sacul, gloss de buze, agenda goală, zece perechi de chei, inclusiv de la casa bunici, care s-a darâmat în '77, fiecare cu două brelocuri, multe pixe in caz că odată şi odată are chef de scris in agenda goală, portofele, telefoane, crema de mâini de zi şi noapte, crema de picioare de zi şi noapte, crema de corp de zi şi noapte, o pereche de chiloţi de schimb, două sutiene pentru urgenţe, mini-trusa completă de machiaj, parfum, apa de toaletă şi deodorant, şervetele umede si uscate, colecţia de pispirici primiţi de la colegele de servici, o pisica mică şi un clopoţel argintiu ca să aiba pisica cu ce se juca", curiozitatea şi-a spus cuvântul şi cum definiţia le-o spusesem eu, a trebuit să le arăt ce am în geantă:
Tu ce ascunzi în geantă? :)
Titi Botez - Femeia, eterna poveste
Tu ce ascunzi în geantă? :)
Titi Botez - Femeia, eterna poveste
Sunt nesimţită
Ascult horoscopul doar să mă amuz, mi-l fac singură dacă e nevoie: "o să am o zi bună, dacă nu am început rău...sau poate nu". Ţinând cont că ziua începe de la ora 00, a mea a început prost (somn pierdut -nu l-a găsit nimeni nici acum), fulgere ratate, am recuperat eu o parte din somn, nu ştiu când şi cum cu exactitate, dar n-a fost de ajuns că a sosit dimineaţa prea repede. Mi-am dat două palme, mi-am trântit cafeaua-n cap, am folosit duşul pe post de liană şi eram mai nouă (4 nu aveam cum, că nu puteam să mă rup de la jumate) decât atunci când m-a adus cioara (pe mine nu m-a adus barza; ştiţi voi- negru ăla mic). Şi cum adia vântul mă lansez pe orbită. Termin eu treaba cu doamnili de la birouri şi zic: "gata tată, s-au mişcat repede, au înregistrat 3 acte în 45 de minute, altădată dura o oră (tanti eu când le ajutam pe fete acolo, în 30 de minute înregistram jumate din oraş şi n-aveam nici condiţii, aaa da, am uitat aparţineţi de alt minister acum)" şi m-azvârl în autobuz. M-aşez (altădată vă spun cănd stau eu jos in autobuz, că acum mă lungesc prea mult), jumate de autobuz gol. Măi tată şi se urcă păunobunipoanca şi începe să dezbată cauzele morţii lui MJ şi cum fiisa lu' Ogică s-a combinat cu nu ştiu cine şi tot aşa. Frână, staţie şi se urcă o bătrână şi o chem să stea în locul meu. Sună telefonul, toată lumea se sperie şi se uită la mine (n-am să înţeleg de ce se sperie lumea cănd îmi sună telefonul) şi mă răsucesc şi văd cum stătea păunobunipoanca relaxată pe locul meu. Şi acum dialog:
Eu:- nu vă supărati, dar locul îl cedasem doamnei
Ea:- ce îl cedezi cui vrei tu?
Eu:-da,1. pentru că era locul ocupat de mine şi 2. pentru că dvs când v-aţi urcat, erau locuri
Ea:- fă, dar cu ce tupeu răspunzi nesimţito @#$%^
Eu:- da, sunt nesimţită, ştiu. Sunt nesimţită pentru că am cedat locul unei femei bătrâne, fiindcă v-am vorbit cu dvs...
păunobunipoanca- femeie cam de vreo 55 de ani, fustă scurtă mov, bluză transparentă roşie sandale roşii cu tocuri de 10 cm, geantă roşie (am crezut că a tăiat vreun chinez, la cât era de mare) şi părul blond cu mii de şuviţe roşii.
Eu:- nu vă supărati, dar locul îl cedasem doamnei
Ea:- ce îl cedezi cui vrei tu?
Eu:-da,1. pentru că era locul ocupat de mine şi 2. pentru că dvs când v-aţi urcat, erau locuri
Ea:- fă, dar cu ce tupeu răspunzi nesimţito @#$%^
Eu:- da, sunt nesimţită, ştiu. Sunt nesimţită pentru că am cedat locul unei femei bătrâne, fiindcă v-am vorbit cu dvs...
păunobunipoanca- femeie cam de vreo 55 de ani, fustă scurtă mov, bluză transparentă roşie sandale roşii cu tocuri de 10 cm, geantă roşie (am crezut că a tăiat vreun chinez, la cât era de mare) şi părul blond cu mii de şuviţe roşii.
Apel Umanitar
Suntem un grup de oameni cu vârste cuprinse între 16 şi 42 de ani, care căutăm cu disperare o melodie sau cel puţin măcar cine o cântă. Melodia e folk sau cântec de munte, eu eram prea mică atunci când am auzit-o, iar ceilalţi nu-şi mai amintesc cine o cântă şi cei mai mici ştiu doar varianta cântată de către unul dintre noi. Am o singură rugăminte: oricine eşti, nu contează cum ai ajuns pe acest blog, dar dacă ai habar despre ce zic eu lasă un comentariu. Mulţumesc.
Aceste versuri sunt din melodie:
"De-ar fii trenul pus în vânt
Aş venii să te sărut
Dar trenul e pus pe şine
Şi nu pot venii la tine
.................................. "
Mulţumim. Plătesc pentru asta.
Aceste versuri sunt din melodie:
"De-ar fii trenul pus în vânt
Aş venii să te sărut
Dar trenul e pus pe şine
Şi nu pot venii la tine
.................................. "
Mulţumim. Plătesc pentru asta.
D-ale mele
9 Iulie
ora 17:45 :
ora 21:10 :
ora 22:30 :
ora 23:25 :
10 Iulie, ora 6:35 :
În intervalul orar 00:20 şi 04:30 au mai fost nişte fulgere, pe care le-am ratat, dar îmi cumpăr eu o poză cu un fulger într-o zi :)
Ofra Haza
ora 17:45 :
ora 21:10 :
ora 22:30 :
ora 23:25 :
10 Iulie, ora 6:35 :
În intervalul orar 00:20 şi 04:30 au mai fost nişte fulgere, pe care le-am ratat, dar îmi cumpăr eu o poză cu un fulger într-o zi :)
Ofra Haza
Noapte bună
"Cel mai mare duşman al omului e omul, se află în ambele tabere", acesta e un citat de la cheff. Mă întreb eu acum, fix după ce am dormit 15 minute şi între timp de când m-am trezit am şi mâncat, eu în care tabără mă aflu? De ce am dormit doar 15 minute, vă spun altădată, mă întorc la cartea mea, că poate aşa mă fură somnul (prefer să mă fure el, nu altcineva).
JEAN MOSCOPOL - NOAPTE BUNA, MIMI
JEAN MOSCOPOL - NOAPTE BUNA, MIMI
joi, 9 iulie 2009
Găina stresată versus gripa porcină
Gata cu porcina, sau nu, oricum la orizont şi-a făcut apariţia găina stresată. Porcul a fost înfrânt de vaşnica găină. Fugi repede la frigider şi dacă ai ouă ştampilate cu cifra 3, ascunde-le de soacră ta, că şi aşa e isterică, dacă îi mai dai şi ouă de la găini stresate, nici nu vreau să ma gândesc ce ar putea ieşi. Ce mă fac eu acum? Ca abia am mâncat un pui (am uitat ca azi e joi şi doar duminica se mănâncă bine), dacă o fi fost conceput de un cocoş stresat şi de o găină şi mai stresată? Dacă mâine cotcodăcesc, barem am o scuză, am forţat-o p-asta mică să facă yoga:
Bănui eu că de băieţi nu trebuie să vă feriţi, ei le au ştampilate cu ruj(:">).
Aştept să îşi facă apariţia peştele răcit, oaia dilie şi altele din aceeaşi categorie.
Gaina imposibila
Bănui eu că de băieţi nu trebuie să vă feriţi, ei le au ştampilate cu ruj(:">).
Aştept să îşi facă apariţia peştele răcit, oaia dilie şi altele din aceeaşi categorie.
Gaina imposibila
Cât de bine mă cunoşti?
Număram eu oi, nu oile lui Gigi, erau nişte oi desenate pe cartea de colorat şi nimic, somnul nu vroia să vină. Am numărat până la 5, mai departe nu mai ştiu şi am obosit. Aş dormi cu geamul deschis, dar nu mai merge, mai nou în afara hoţilor, bântuie şi nu ştiu ce mascat ( ştiu sigur că nu-i Zorro). Aşa că iar se adună consiliul junglei să dezbată cât de bine ne cunoaştem unii pe alţii. Dacă vrei să îţi încerci norocul, să vezi dacă mă cunoşti, o poţi face aici.
N-aveţi voie să suflaţi :).
Daniel Iancu - Pica MIG-U'-n batatura
N-aveţi voie să suflaţi :).
Daniel Iancu - Pica MIG-U'-n batatura
miercuri, 8 iulie 2009
Moda, eu şi restul lumii
Că spuneam mai devreme despre termoplonjonul kamikaze, bineînţeles că ne trebuia altul şi trimit eu fata la Gospodina şi-mi zice că nu ştie cine e. Şi-mi dau seama că e normal să nu ştie, că ea nu-i de pe aici, n-a ştiut el John. Că mi-am amintit când aveam noi sediul pe acolo şi l-a trimis şeful pe John să cumpere ceva şi el săracul, după ce a ascultat toate instrucţiunile, obişnuit fiind să se ducă la mame şi alte rude după tot ce ne trebuia, a venit şi a zis speriat "dar cine e gospodina, că eu nu o cunosc şi nu ştiu unde sa mă duc?" şi-au râs băieţii de el (cică şi eu de la ţară ştiam- bă baieţi ştiam, că am o vârstă) şi-au mers şi i-au făcut cunoştiinţă cu magazinul. Săracul John, de unde să ştie el că magazinul ăla se chema Gospodina?
Dar nu asta vroiam să vă zic şi am deviat destul, aşa că să revenim.
Deci, cum fata nu ştia unde e, gândesc eu că nu o să mă topească soarele în 10 minute şi mă avânt în cuptorul de afară. Mergând eu agale, îmi dau seama că nu am realizat că afară e iarnă. Degeaba îmi vorbea mie băiatul ăla în ureche (a se citi cască, gata cu vocile, sunt în vacanţă) că-s 32 de grade afară (eu simţeam că-s 80), că eu cred că el nu avea vedere afară şi n-avea nici numărul Romicăi Jurcă sau al lui Busu. Păi altfel nu-mi explic de ce doamnele şi donşoarele purtau cizme sau botine, bolero cu mânecă lungă sau bluze cu mânecă lungă pe sub maieu şi eşarfă. Nu doar cizme d-alea din dantelă, cizme de iarnă. Vruseră ele să imite, dar imitară prost. Aşa că în urma consiliului convocat de urgenţă în junglă s-a decis: de mâine ne îmbrăcăm aşa:
Stela Popescu - Moda
Dar nu asta vroiam să vă zic şi am deviat destul, aşa că să revenim.
Deci, cum fata nu ştia unde e, gândesc eu că nu o să mă topească soarele în 10 minute şi mă avânt în cuptorul de afară. Mergând eu agale, îmi dau seama că nu am realizat că afară e iarnă. Degeaba îmi vorbea mie băiatul ăla în ureche (a se citi cască, gata cu vocile, sunt în vacanţă) că-s 32 de grade afară (eu simţeam că-s 80), că eu cred că el nu avea vedere afară şi n-avea nici numărul Romicăi Jurcă sau al lui Busu. Păi altfel nu-mi explic de ce doamnele şi donşoarele purtau cizme sau botine, bolero cu mânecă lungă sau bluze cu mânecă lungă pe sub maieu şi eşarfă. Nu doar cizme d-alea din dantelă, cizme de iarnă. Vruseră ele să imite, dar imitară prost. Aşa că în urma consiliului convocat de urgenţă în junglă s-a decis: de mâine ne îmbrăcăm aşa:
Stela Popescu - Moda
Adrenalina mea de zi cu zi
Azi am văzut moartea cu ochii de două ori. Bine ca nu m-a văzut ea pe mine. Prima dată pe la 13, când ne-am gândit noi să mâncăm şi cum pregăteam eu de zor ca o gospodină ce mă aflu (că aşa zic fetele, eu nu bag mâna în foc, dar mă întreb de ce numai eu pregătesc), concentrată la maxim( dacă turnam apă peste mine sigur ieşea un suc ceva) şi aud bum, poc şi-mi zboară şi ceva pe la ureche, de am crezut că e vreun atac terorist şi mă pregăteam să mă arunc pe burtă deja. Bine că era geamul închis, că-mi era frică sa nu se arunce lumea. Atacul terorist s-a încheiat repede, fusese doar un termoplonjon kamikze, nu i-a reuşit, a sfârşit singur, în schimb mâncarea a avut un gust deosebit, azi a fost cu degete.
A doua oară din cauza asta . Da, bă nene, iar nu funcţionează, dimineaţa da, după amiaza nu, seara depinde, ieri dimineaţă nu, seara da şi tot aşa.
A doua oară din cauza asta . Da, bă nene, iar nu funcţionează, dimineaţa da, după amiaza nu, seara depinde, ieri dimineaţă nu, seara da şi tot aşa.
marți, 7 iulie 2009
Dorinţe
Ca orice om normal (habar n-am cum e cel normal şi cel anormal, dar m-am gândit eu că dă bine expresia asta), mi-am dorit şi eu câte ceva. Şi eu am făcut tot posibilul să îmi realizez dorinţele, că nu vine Zăna Măseluţă să mi le îndeplinească, pe vremea mea (ce mă amuză expresia asta :D), noi vorbeam cu ciorile pentru vreo dorinţă, acum a evoluat lumea. Însă am şi dorinţe care nu mi s-au îndeplinit,cum ar fi faptul că eu mi-am dorit un amic chinez, nu iubit, nu altceva, un amic (că A mare nu mă atrage). Ajunsei la o vârstă respectabilă, nerespectabiă, habar n-am, că nu am aflat la cât începe vârsta respectabilă şi până atunci ce se întamplă cu respectul nostru (oare s-or ... toţi în el?). Deci vreau un amic chinez, aştept sfaturi, îndrumări, sau poate se oferă cineva să fie amicul meu chinez, măcar pentru câteva ore :)
Daniel Iancu - Chinezoaica Tzi Tzen Ceai
Daniel Iancu - Chinezoaica Tzi Tzen Ceai
Daci sau romani ?
Eu şi numai eu, până acum n-am mai auzit să se întrebe cineva aşa ceva, am nişte întrebări existenţiale, din cauza cărora nu pot dormi noaptea :). Şi cum mă întreb eu de ceva vreme, dacă mă trag din daci sau romani, exclus doar din romani, se gândiră ai mei amici să-mi dea să-mi fac un test, să vadă cât de româncă sunt eu. Sunt româncă 71%, dar tot n-am aflat de unde mă trag. Dacă vrei să aflii şi tu căt românism zace în tine, dă un click aici.
luni, 6 iulie 2009
M-am săturat...
...de oamenii ipocriţi, făţarnici şi cu mii de feţe.
"La circ un accident banal
Un acrobat
Un salt mortal
Şi acrobatul nu s-a mai sculat
Alămurile din orchestra au tăcut
Iar clovnii din arena au ţipat
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi şi-un accident adevărat
Si-a fluierat
Zadarnic.
Mortul n-a mai înviat!
...............................................
Povestea lui
Hmm...
Povestea mea
A mea
A ta
Şi-a altora
Acelaşi accident de circ banal
O zi relache
Şi-apoi la fel
Cu altă balerină lânga el
Alt acrobat,
Alt salt mortal" (Ion Minulescu- Ultima Oră)
În fiecare comunitate există nişte oamenii pe care îi ştim cu toţii (cei de la primărie, profesorii, preoţii) şi- atunci când unul dintre ei se stinge, probabil că se adună mai mulţi, care să-l "plângă".
Pe data de 27.05.2009 a murit un om, pe care multi l-au înjurat când trăia, mulţi nu au fost de acord cu ce făcea, dar foarte puţini au avut curaj sa-i spună asta în faţă. Şi i-au adus flori şi l-au adulat şi au venit sute de oameni să vadă dacă e el (Nu cretinilor/cretinelor, nu era el, era Batman travestit în Superman) şi l-au jelit şi toţi spuneau ca îl iubesc şi multe altele. Şi a venit şi ziua în care l-au îngropat şi atunci a luat sfârşit iubirea, dragostea si admiraţia. Mai mult de 80 % din cei ce l-au plâns au început să analizeze cauzele morţii şi deja cred că ştiau mai bine ca el ce a simţit în momentele alea. Nu-s ipocrită, nu-s o sfântă şi eu am avut multe să-i zic, dar i le-am spus şi nu regret.
Ceea ce va urma e doar pentru cei ce "l-au iubit şi îl iubesc", asta cu riscul ca de mâine încolo să vă văd aruncând cu pietre în mine:
"Nu mai puteţi dormi noaptea dacă nu stiţi ce a făcut el în ultimele minute? Nu puteţi mânca liniştiti dacă nu sunteţi siguri că a luat nişte pastile sau nu? Nu puteţi vieţui la zeci sau sute de kilometrii depărtare de sunaţi să vă interesaţi de el? Faceţi-i o vizită pe lumea cealaltă.
Nu vă gândiţi că aveţi şi voi copii sau părinţi? Dacă ar fi fost ei în locul lor cum v-aţi fi simţit? Prost, nu? Atunci tăceţi odată şi lăsaţi-i familia să-l plângă.
Unde sunteţi acum toţi cei ce îl iubeaţi aşa de tare, încât vă băteaţi să staţi în primele rânduri la biserică? Eu n-am răspunsuri, dar citiţi aici."

Pentru cine nu ştie: nu îmi e rudă, nu iau apărarea bisericilor sau a preoţilor, nu-s o sectantă, doar că m-am saturat .
(episodul2) va continua
"La circ un accident banal
Un acrobat
Un salt mortal
Şi acrobatul nu s-a mai sculat
Alămurile din orchestra au tăcut
Iar clovnii din arena au ţipat
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi şi-un accident adevărat
Si-a fluierat
Zadarnic.
Mortul n-a mai înviat!
...............................................
Povestea lui
Hmm...
Povestea mea
A mea
A ta
Şi-a altora
Acelaşi accident de circ banal
O zi relache
Şi-apoi la fel
Cu altă balerină lânga el
Alt acrobat,
Alt salt mortal" (Ion Minulescu- Ultima Oră)
În fiecare comunitate există nişte oamenii pe care îi ştim cu toţii (cei de la primărie, profesorii, preoţii) şi- atunci când unul dintre ei se stinge, probabil că se adună mai mulţi, care să-l "plângă".
Pe data de 27.05.2009 a murit un om, pe care multi l-au înjurat când trăia, mulţi nu au fost de acord cu ce făcea, dar foarte puţini au avut curaj sa-i spună asta în faţă. Şi i-au adus flori şi l-au adulat şi au venit sute de oameni să vadă dacă e el (Nu cretinilor/cretinelor, nu era el, era Batman travestit în Superman) şi l-au jelit şi toţi spuneau ca îl iubesc şi multe altele. Şi a venit şi ziua în care l-au îngropat şi atunci a luat sfârşit iubirea, dragostea si admiraţia. Mai mult de 80 % din cei ce l-au plâns au început să analizeze cauzele morţii şi deja cred că ştiau mai bine ca el ce a simţit în momentele alea. Nu-s ipocrită, nu-s o sfântă şi eu am avut multe să-i zic, dar i le-am spus şi nu regret.
Ceea ce va urma e doar pentru cei ce "l-au iubit şi îl iubesc", asta cu riscul ca de mâine încolo să vă văd aruncând cu pietre în mine:
"Nu mai puteţi dormi noaptea dacă nu stiţi ce a făcut el în ultimele minute? Nu puteţi mânca liniştiti dacă nu sunteţi siguri că a luat nişte pastile sau nu? Nu puteţi vieţui la zeci sau sute de kilometrii depărtare de sunaţi să vă interesaţi de el? Faceţi-i o vizită pe lumea cealaltă.
Nu vă gândiţi că aveţi şi voi copii sau părinţi? Dacă ar fi fost ei în locul lor cum v-aţi fi simţit? Prost, nu? Atunci tăceţi odată şi lăsaţi-i familia să-l plângă.
Unde sunteţi acum toţi cei ce îl iubeaţi aşa de tare, încât vă băteaţi să staţi în primele rânduri la biserică? Eu n-am răspunsuri, dar citiţi aici."
Pentru cine nu ştie: nu îmi e rudă, nu iau apărarea bisericilor sau a preoţilor, nu-s o sectantă, doar că m-am saturat .
(episodul2) va continua
Abonați-vă la:
Postări (Atom)