Spuneam mereu că eu, când venii la lumină pe planeta asta, cred că am stat la discuții cu doctorul:
- hei, gâdilătorule! Taie ombilicul, scoate lăpticul!
Spuneam, chiar și pe-aici, dar gata, deja văd că se trecu la faptele astea, altfel nu îmi explic, cum de s-au inventat aceste unghii false așa de mici. Azi, o puștoaică foarte simpatică (12 ani și foarte băiețoaică, parcă aș fi eu, în Paleolitic) mi-a zis "mi s-a făcut așa o poftă de unghii false". What?! "Le mănânci, Anto?" o întrebai în glumă, apoi o întrebai dacă mâine merge la școală. Și începu sortarea, "d-astea nu, d-alea am avut, cu fluturi nu. Hai că iau tot d-alea de care am mai avut" ca mai apoi să-mi spună " astea sunt prea mici, sunt pentru fetițe de de 4-5 ani".
Să-mi bag arpagicul în pământ! Aaa, nu, că asta o făcui, dar eu muheră nu am ce introduce. Ce 4-5 ani?! Că eu deja aud:
- ok, m-ai scos. Sunt fetiță, te-ai lămurit! Hai, fondul de ten, unghiile, silicon de pe acum, extensii, acid d-ăla cu H! Ce, leașini acum !? Palme nu-ți pot da, dar îți orăcăi vreo trei arii !? Și voi ce vă uitați așa !? Dacă tot sunteți asistente, hai, poate mă programați la o geană, o sprânceană !!!
Eh, da, imaginația cam începe să devină realitate:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu