E ziua lu' Iri. Nu, nu acel Iri, ci aceea, care mi-era dragă. Până am interacționat de vreo câteva ori și mi-a dezamăgit fetițele de odinioară.
Era și ziua doamnei cu pălărie și "Povestea puiului de cerb". Nu, că nu mă lovi inteligența și nu-s nici Wikipedia, doar că era ziua mamaiei Rada și-așa le-am reținut. Asta, cu cerbul, de la ea și de la tataie am învățat-o. Știu, uneori par naivă. Doar vreau să las impresia asta, dar e cu atât "fake" în jur și-atâta falsitate, încă mai cred că într-o zi femeile-și vor aminti, c-atunci când bunicile spuneau "nu te du după urât", nu se refereau la fizic.
Știu, par naivă, dar încă mai cred în acel frumos din oameni, care îi face să se bucure de viață, oricum ar fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu