Amândoi sau în grup. Nu contează, noi estem minunat de bine.
Atât de bine încât fiecare e cu sfântul laic al său. De mult mă-ntreb, oare cum ai timp de telefon, când ești într-o companie plăcută?! Pe cei de mai jos i-am studiat acum vreo lună jumătate și cam vreo 20-30 minute ei tot așa au ținut-o. Și nu-s singurii. Merg la câte o cumetrie și tot de asta dau ”hai, poză d efb, să vadă lumea că estem bine”. Estem pă naiba. Că, dacă am fi, ne-ar interesa capra noastră, nu țapul altora. Încă mai fac nebunii și trăsnăi cu MIRC și ceilalți din clan. Încă ni le ținem pentru noi și peste ani ne vom uita la ele ca acum la cele din trecut.
De multe ori mi se întâmplăsă vorbesc singură, deși interlocutoarea mă întreabă ceva. Și vorbesc, răspund, vorbesc și-apoi mă-ntreabă același lucru și nu mă repet, îi spun scurt ”văd cât respect ai pentru mine, din atenția pe care mi-o acorzi”.
Eh, da, evoluăm. Scuzați-mă pe mine, că am rămas în altă epocă!
Mă-ntreb și despre cotrobăitul pe ziduri și discuțiile de după, dar despre asta altădată.
P.S.- azi făcui zece ani de fb, dar sunt într-o pauză. Binemeritata mea pauză anuală de fb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu