Nu-s deşteaptă, dar încerc pe cât posibil, să tac, dacă nu ştiu şi vreau să aflu.
Rămăseseră câteva locuri, unde nu-i găseai: muzee şi alte edificii legate de cultură, în vârf de munte (fiind greu urcuşul), în scorburi şi alte cotloane. Rămăseseră, c-acum sunt peste tot, oriunde te-ai duce, e imposibil să nu găseşti un/o demn/ă reprezentant/ă al faimosului curent piţicocalaresc. Şi ce-i mai grav (sau poate doar mie mi se pare) e că, mai nou, îngroaşă rândurile acestui nou curent persoane trecute binişor de 50-60 de ani. Şi nu-i dă de gol doar stilul vestimentar, ci şi limbajul.
Cerem tineretului şi copiiilor o sumedenie de fapte, ce ţin de bunul simţ, dar uităm că au fost crescuţi şi ei de către cineva (musai să pun lehamitea aia).
Nu fac recomandări şi nu dau sfaturi, dar după ce i-am întâlnit, unde puteam să dau noroc cu Doamne- Doamne, după ce i-am văzut în tot felul de ipostaze, pentru portofoliul de fb, am avut neşansa de a da peste ei chiar şi-n adâncuri.
Eram la Baia de Fier, aşteptam de vreo 15 minute si mai aveam de aşteptat încă vreo 30, pentru a putea vizita Peştera Muierii. Nu pot sta într-un loc, n-am stare, dispun de energie prea multă, aşa c-am pornit într-o mică recunoaştere: am trecut de doamna cu sânii la vedere şi buric perforat (tot la vedere, că doar nu-i ridicam maieul) şi-am închis puţin ochii, mă deranja ciclamul de pe buze, m-am întrebat, dacă nu-i e frig sau n-o să-i fie în interior, mi-am şi răspuns, tot singură, mai târziu, şi-am ajuns la părinţii micuţului:
De auzit, am auzit multe, de văzut, am văzut şi mai multe, noroc, că sosea ghidul repede şi atunci scăpam de elanul unora de a comenta, dar la Peştera Polovragi n-am mai avut acest noroc. După ce-am achitat "taxa", doamna, care încasa si banii pentru bilete, fiind şi ghidă ne-a spus "dacă mă aşteptaţi, am să vă explic şi detaliile". Am înaintat puţin, pentru a le spune şi celorlalţi, în spatele meu un grup, compus din "doamne şi domni respectabili" a reprezentat picătura piţicocălarească. Din secundă-n secundă auzeam:
Ce să văd mă aici?
Ce dracu' e asta? Ne explică cineva?
Unde e mă frumuseţea? M-ai adus aici să mor de frig şi să pută a stătut
.Pă ce ai dat mă banii?
De ce te duci încolo, nu vezi că sunt doar pietre, hai să ne-ntoarcem!Ne-ntoarcem?"
Şi spre fericirea mea şi prostia lor s-au întros.
P.S- n-au fost singurii.
Am văzut la Izvorul acesta, mult mai mulţi bărbaţi, care-şi lăsau iconiţele, decât femei.
,fără măcar a observa ceea ce era de observat:
Nici ei, dar nici mulţi dintre cei dinaintea lor.
Nu ştiu să vă spun, care-i efectul iconiţelor lăsate la răcoare, dar vă pot spune că apa e "băubilă".Cel puţin, până acum, nu m-am dilit mai mult decât sunt şi nici n-am avut parte de vreo explozie vulcanică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu