Aşadar, deşi nu credeam că se poate asta, după episodul unul, a sosit şi cel de al doilea. În ritmul ăsta, îl bag în iarnă.
Joi, după o serie de scărpinat (cine-a auzit de coarne, ştie despre ce scriu), am trecut şi la gâdilatul omuşorului (sau omuleţ, după cum îi spun eu). Şi l-am gâdilat bine:
apoi, m-am dus în deal să-şi gâdle şi alţii "omuleţii". Într-o roabă aveau mere, multe mere, am luat doar unul. Eheee, zbârcitul e încă la locul lui, pe când cel nou se pregăteşte să devină altceva:
P.S- mâine mă duc să mai iau "bunăciuni d-astea roşii", că-s bune la plăcintă.
Traducere avertisment: mânjirea cu bale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu