"E loc sub soare, pentru toată lumea, mai ales că mulţi vor să stea la umbră" spunea un autor necunoscut şi poate nici nu ştie cât mă gândesc la dânsa/ul, zilnic.
Trec peste faptul că nu-nţeleg, de ce tot aud "am făcut împrumut la pensionari şi cu 50 de milioane (vechi) m-am aranjat" sau "renunţ la staţiune şi mănânc ce oi putea ca să-mi fac". Am mai zis-o într-o postare veche, una d-aia cu "Ai zâmbit azi?", n-are rost să detaliez iar, dar Doamne, de ce-şi fac unii racle pe-mprumut şi-şi dau ultimii banuţi, pentru un confort A, dincolo?
Plecând de la o ştire, pe care n-am auzit-o, dar despre care spunea o colegă, cum că a fost nu ştiu ce ofertă la cele de trebuinţă, pentru o înmormântare (am căutat pe net, dar n-am găsit decât nebunia asta .Da, e veche, de aproape 4 ani, dar tot nebunie mi se pare) s-a creat un adevărat haos ilar, cu tot felul de combinaţii ofertante, ajungându-se la un moment dat, bineînţeles la discuţia, despre locurile de veci, din oraşele/satele, în care locuim. Că la noi e cinci, că la noi două jumate şi tot aşa, când deodată una dintre fete spune "apoi, gata, am rezolvat-o şi p-asta în concediu, că a luat şi mama, două locuri cu trei jumate". "Bun, la noi e alt preţ, mai ridicat, a luat bine", zic râzând, când îmi spune "păi, nu, că l-a ridicat şi la noi, dar imediat cum a luat mama (îi cunosc părinţii, de când m-am născut, au copilărit cu tata. O cunosc pe ea, de când m-am mărit şi diferenţa de 10 ani nici nu se simte) şi a fost şi tătelul să-l vadă, s-a-ntors foarte mulţumit, chiar ne-a zis: ce mă bucur, că avem umbră".
Cin' s-a prins, bine, cine nu, mai încearcă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu