La nici jumătatea vieţii

Mie nu mi-e frică de animale şi nu mă feresc de ele pe stradă, din contră le pun câte un nume şi încep să vorbesc cu ele ( asta nu înseamnă că iubesc animalele), dar azi dimineaţă, pe la 7:20, în timp ce piticii dansau samba florilor (mda, privem nişte flori colorate în zeci de nuanţe) simţii cum mă iau căldurile. Norocul meu, că nu mă pierd repede şi-apucai să mut umbrela din stânga în dreapta, în timp ce haita (dacă-s trei e ca la oameni, crimă organizată?) deja mă înconjurase şi saliva lacom.
Pasul unu: spusul unui Marş autoritar
Pasul doi: cine dracu a ascuns toate pietrele, că nu-i de glumă, ăştia nu se dau la o parte din a mă muşa.
Pasul trei: @$#$% marş...umbrelă...marş...umbrelă....
Pasul patru: reuşit să sperii doi şi apoi mers 50-70 de metri cu spatele.
Ciudat e că nu mă gândeam la mine, ci la copila ce locuieşte în apropiere (nu, nu copilul fantastic).
Peste vreo oră aflai că:
- ei sălăşluiesc într-o casă părăsită, fiind aduşi într-o noapte de o persoană oarecare cu o maşină oarecare
- ei sunt cei de au intrat într-o noapte, în ograda unui om şi au mâncat 16 pui
- din cauza lor Bi s-a întors din drum
- din cauza lor, nu a putut un domn să coboare din maşina proprie, timp de 3 ore, într-o noapte.
- şi multe altele.
Peste alte două ore, în timp ce mă veseleam la serviciu ca struţul la nisip, intră o doamnă mai bronzată decât mine şi cu două fuste creţe şi colorate, pe dânsa. Şi devenii mai atentă.
Şi după ce mă întrebă de un cabinet stomatologic, ieşi, apoi intră iar, apoi ieşi, iar intră şi iar ieşi. Deja mă pregăteam să sun un amic, dar intră iar şi-mi şopti "hai să îţi ghisesc frumoaso" şi-i zisei "nu, merci, dacă vrei îţi ghicesc eu", dar insistă şi începu monologul "o să mori la 82 de ani", o întrrupsei si-o poftii afară, îi zisei că m-aş arunca în faţa primei maşini, care trece, ca să-i demonstrez contrariul, dar ţin prea mult la viaţa mea. A dracu' insistenţă, nu se lăsă deloc şi continuă (şi amicul nu mai sosea) "râzi tu, dar ai avut un bărbat în viaţă ta..." şi iar o întrerupsei "pe bune?! Numai unul?!" şi iar îmi zise "râzi tu, dar nu eşti curvă, nu eşti proastă, numai că oamenii vorbesc despre tine, e o femeie ce ţi-e amică în faţă, dar în spate te vorbeşte de rău". Şi iar o oprii, şi-i zisei "femeie ai logoree, n-auzi că nu mă pasionează, uite uşa, am camere, nu-s singură p-aici, vaya con Dios" şi-atunci îmi zise iar "încă o dată îţi zic, nu eşti proastă, ai noroc, dar nu le lipesc banii de tine, te iubeşte un bărbat, dar ai un noroc fantastic, bla, bla, bla" şi-apucai să-i zic că nu mănânc super glue pe pâine  dimineaţa, că-s mai mulţi, nu doar unul (în timp ce în gând mă înjuram singură, că am spray-ul în geacă, nu în apropiere) că în sfârşit apăru şi amicul (care crezu că vorbesc singură, d-aia nu sosii mai devreme).
Peste alte câteva ore, îi povesteam unei amice, să se amuze şi ea şi-mi zise "păi, şi eu te vorbesc câteodată de rău, când nu eşti prin apropiere" şi-i zisei "vezi, d-aia-mi eşti amică şi nu prietenă".
Peste nici o oră, când mă-ntorceam din locul liniştit, unde ştiu sigur, că secretele-mi rămân secrete şi ei mă ascultă necondiţionat, mă întâlnii iar cu amica. Era însoţită de o doamnă, doamnă un pic mai mare decât mine (nişte luni), doamnă despre care-mi povesteau mie băieţii, în tinereţe, că au cam schimbat impresii între ei, cu şi despre. Doamnă ce-i în concubinaj, amantlâc sau cum s-o zice, de vreo 20 de ani (pe vremea când eu încă mă duceam la şcoală) cu un domn asemeni ei. Doamnă de aceiaşi culoare (poate un pic mai deschisă) ca prima doamnă şi-mi zise "vaaaaiii, dar tu n-ai ţâţe" şi-ncepu să râdă.
Şi gândii aşa "hai, că poate avu dreptate prima doamnă, nu-s curvă, nu-s proastă, dar sunt vie".
P.S- nu cred în vrăji, vrăjitoare, ghiceli în dud şi alte cele.