Când

Când părinţii mei duseră doua căni în cimitir, să fie la cişmeaua cu apă, nu mă supărai.
Când una dintre căni o văzui la câinii de aolo, nu mă supărai.
Când o văzui iar la cişmea, mă luă un pic o stare de lehamite.
Când n-o mai văzui nicăieri, mă gândii să duc o alta.
Dar când o văzui la un mormânt, mi-adusei aminte că acolo merg şi oamenii vii şi mă-ntrebai singură "ce o fi aşa de greu, să duci un lucru d eunde l-ai luat? Ai nevoie de apă, pentru flori, pentru melci, pentru orice, bine, dar cât d egreu să fie să returnezi ceva, mai ales că singura cale de ieşire e pe lângă loul, de unde ai luat obiectul?"