În curtea asta, dar în loc diferit, din 1933, de când a sosit mamaie cu zestre.
Deşi acum nu e nici măcar dulap de scule (nu vă luaţi după ceea ce e în el), de fiecare dată, când îl deschid, simt miros de prune cu orez.
Jos, de la stânga la dreapta: tataie, Mama Nonica, tata- piciul de pe scaun, Nenea şi mamaie
Sus- vecinii de vis- a- vis (Bibi, aolo,unde stai tu)
Doar doi mai sunt cu mine acum, si de sus şi de jos. Numai doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu