La întrebare, răspuns pe măsură

Când îmi scrisei nimicurile, se gândi un anoim/ o anonimă, c-ar avea ceva să-mi spună şi-mi trimise un mesaj (la pagina de sus, din stânga), ce suna aşa "dacă tu nu îţi permiţi să mănânci un grătar la sfârşit de săptămână, alţii pot. Te roade invidia?".
Ei bine nu, nu mă roade nici invidia şi nu, nici nu-mi permit. Oi avea eu carenţe de fier, dar momentan n-am trecut la mâncat gardurile oamenilor, bucşărie, tăblărie sau după cum spui tu, un grătar.
In schimb nu suportăm (mda, nu-s singura) ce lasă doamnele şi domnii în urmă, cocktail-ul muzical, pe care suntem obligaţi să-l ascultăm târziu în noapte şi multe altele.
Şi da, ne permitem să aruncăm şi noi nişte resturi, de la câini, pe nişte fier încins deasupra focului, numai în ciuda vecinilor (chiar dacă noi ne aflăm la câţiva kilometrii depărtare), dar la final facem aşa: