Ce mă ţine departe de pc

Asta, în cazul, în care vă interesează.
De exemplu, ziua de azi:
Vin de la serviciu, mă schimb, înfulec, dorm 14 minute (nu râdeţi, dacă dorm, exact când mi-e somn, sunt ca nouă), ies afară, mă vede copila, se bucură, manifestându-se prin strigăte, o chem să-i dau ciucalată şi-o maşinuţă, şi-n timp ce mâncarea bolborosea pe foc:

 colorai nişte ouă

 îmi făcui un cadou, pentru copilul din mine:

 mă pregăteam să-l întrec pe Popey

 dădui o tură şi p-aici

 şi pe alocuri, mai zăream şi ceva de pozat (nu mai spun, că distrai şi copiii din noi)

şi-apoi încercai să vânez fulgere:

Şi nu, nu mă obligă nimeni, o fac eu, de drag, dar cum ajung la pc mă ia somnul, cum plec de lângă el, sunt ca o libelulă.
Acum, mă duc să fac ce făcea asistenta doar de două ori pe săptămână şi-n cazul, în care Ene nu mai e aliat cu pc-ul, voi omenta şi pe la alţii.
Ştiu că am de scris nişte versuri (rime am mereu la mine, somnul nu mă lasă, nu-i zi, să nu trimit măcar un sms în rime, c-aşa suntem noi), ştiu că mi-ai pus fanfara, am văzut la câteva secunde după, iartă-mă, m-a luat somnul.
Eu chiar citesc, ce e în dreapta, tot, dar n-apuc să comentez mereu.