Eu,care nu ma recunosc
Voi deveni o ilustrata veche
Cu locuri unde nu vom merge niciodata,
Aruncata pe fundul unei
Cutii mucegaite.
Astfel ma vei uita.
Vei sti despre mine ca
Am existat.
Si-atat.
Am existat intr-un timp in care
Zilele aveau nume de flori
De oameni sau de intamplari.
Si asa ma vei uita.
Chipul meu?
Nici oglinzile nu si-l vor aminti,
Iar numele imi va fi
Doar o cruce spalata de ploi.
Ma vei uita…
Despre cine vorbeam?
Despre mine?
Dar cine naiba mai sunt si
Eu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu