Eu, cand lucram in ombilicul orasului si priveam bulevardul pana la Sud, aveam un super sef. Fost copil de bani gata (nu ca cel din viziunea mea cu "gata banii,s-au terminat), devenit intre timp ditamai maturul si zau, daca omul acela si-ar face intr-o zi vreo firma de maturatori, tot as colabora cu el. De ce? Pentru ca a fost om si pentru ca nu simteai ca esti la serviciu. Plus ca n-avea nicio figura a omului de bani de-a gata (i-as putea numara pe degetele de la o mana, pe oamenii astia cu bani, care n-au figuri).
Eu sunt eu, ca doar n-oi fi altcineva si m-am gandit saptamana trecuta, sa-i trimit un mesaj cu sanatate pentru mama lui (pe care o cunosc inainte sa-l cunosc pe dansul si care-i o DOAMNA). Bun, puteam sa-i trimit mesajul direct doamnei, ca doar ziua dansei era, dar eu sunt eu.
Raspunsul l-am primit la vreo doua zile si fiind la serviciu, m-am gandit c-am sa-i raspund de acasa, dar au mai trecut vreo doua zile pana am facut-o. Si cum vedeam ca din parcarea, din fata, lipsea mereu o supermasina (o Lada veche si aurie), m-am interesat si de soarta ei, ca scuza de final am folosit "imbatranesc si uit". Mi-a scris omul vreo doua litere, i-am mai scris si eu vreo trei (na, femeile lalaie mai mult, decat masculii), ca la vreo cateva ore, dupa ce ne-am potolit cu glumele, sa primesc urmatorul mesaj "auzi, daca tu imbatranesti, eu ce fac?" (omul fiind mai mare decat mine cu un an si opt luni) si i-am raspuns "inaintezi in varsta".
Eeee, numai eu puteam gandi asa, daca esti mai tanar, imbatranesti, daca esti mai batran, inaintezi in varsta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu