Nu rad de WC-urile de la sate si nici n-am sa rad vreodata. Mai mult timp din viata l-am petrecut citind in wc-uri d-alea, decat in bai moderne. De ce? Pentru ca asa au fost vremurile si pentru ca asa a dorit conducere din perioada aia, sa interzica extinderea sau construirea de locuine. Multi ani de zile, cada a fost cazata undeva in podul casei, pentru ca, daca mai dura celalat sistem, acum pe CI-ul meu scria oras, nu comuna.
De ce-i zic wc sau Vecinul Costel si nu toaleta? Pentru ca de fiecare data, cand imi vine sa-i zic toaleta, mi-amintesc de o intamplare, povestita si mie de catre altii, cand matusa mea, impreuna cu alte fete de varsta ei au venit in vacanta de la Lugoj si mergand la bal, i-au zis unei femei sa le duca si pe ele la toaleta. Rezultatul? Le-a dus la toaleta cu oglinda, din casa.
Insa cel mai mult m-amuza toaleta din imagine. De cand am pasit prima data pe usa ei si pana in prezent, frunza de porumb e inca acolo, ceea ce ma face sa-mi zboare gandul la cu totul alte idei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu