marți, 5 octombrie 2010

A fugit el, dar m-a luat pe mine

Azi, imi zise cineva sa-i bag un descantec (d-ala cu fugi deochi si surprinzator, ma si asculta, fuge) si-o facui.
Acum, cateva ore, mancai niste usturoi, desi stiam, ca nu-mi afce bine, n-am putut sa ma abtin.
Acum ma doare inima (da, stiu ca inima nu doare, ci muschiul de miocard, stiu de la Mitica, de cand eram clasa a VIII-a, si-mi bate atat de tare, incat pot numara bataile, numai uitandu-ma la tricou. O fi din cauza asta?
P.S- daca m-oi duce dincolo, banii-s ingropati la 30 de pasi, de la coltul casei, pe latura dinspre Hope, bijuteriile de familie sunt tinute la 45 de grade latitudine estica, cu intoarcere 15 grade, virat dreapta 13 pasi, mers inca 13, imitand viteza melcului si undeva p-acolo, sigur trebuie sa fie ceva.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Unde sa te duci far'de mine, poi cui ma lasi, hehehe ce ti ar placea tie sa scapi odata de toate dar nu , stai aici cu noi, numai eu sa am probleme , sa ma dau cu capul de pereti , neah , sa nu indraznesti sa te duci undeva c ai incurcat o :), glumeam , sper sa nu te superi:P