Totul a început de mult, citeam bloguri, dar nu prea reveneam la niciunul, nu mă atrăgeau. Într-o seară oarecare acum ceva vreme, când pentru a nu ştiu câta oară mi s-a dat link-ul către un
blog, (unde mi-a stârnit râsul întrebarea de final "vrei să fii centrala mea"?), m-am hotărât să cotrobăi şi prin ograda altora şi-am intrat făra să strig direct să mă alimentez cu
vitamine, mi-a plăcut din prima, deşi pentru o perioadă o pierdusem, iar pentru prima oară, cred că i-am comentat când mi-a spus că "
citeşti ceea ce scriu şi spui ca sunt o alta misogină, ai dreptate, nu sunt ca tine", tot de la primul blog, despre care am scris mai sus, am ajuns
aici, ce-i drept la vechea adresă şi nici p-acolo nu am lăsat vreo urmă că am trecut. Următoarea staţie, un blog, ce nu mai există, un blog ce mă atrăgea zilnic şi-l citeam şi de la serviciu (fostul serviciu), doar că aşteptam s-ajung acasă, să-mi las comentariile răutăcioase, un blog unde la un moment dat am citit o poezie, despre un liliac, nu mai ştiu decât atât "flori de liliac cad în părul tău...şi tu eşti...şi ispită" (atâta ştiu, atâta zic, ruşine mie), un blog unde am descoperit că oamenii-s curioşi si fără bun simţ, că unii au impresia că tot ce zboară se mănâncă, unde mi se interpetau cuvintele, mai ceva decât interpretează unii câte o arie celebră şi unde mă distrau comentariile unora la adresa mea (am evitat să le răspund p-acolo, nefiind blogul meu şi la un moment dat le-am satisfăcut curiozitatea încât cred că mulţi au crezut că-s "dusă"). De aici, într-o seară (ştiu sigur că era seară) am poposit la
un orb în lumea surzilor şi mi-a plăcut atât de mult, încât am revenit cu drag, deşi nici p-acolo nu mi-am lăsat urmele, decât târziu. Citindu-l pe Cabral, pe
el l-am descoperit acum ceva luni bune, anul trecut (dar până acum ceva vreme nu mi-m lăsat amprenta) şi i-am descoperit pe
ei şi întrebările lor şi l-a un moment dat le-am trimis
şi-un plocon . Lor trebuie să le mulţumesc pentru că aşa am descoperit-o pe
MARIA şi nici ei nu i-am comentat din prima, dar m-am reîntors mereu la blogul lui Cristian şi al Mariei (că aşa se numea pe atunci), acum e doar
blogul lui Cristian şi am descoperit
doar printr-o vorbă cum si în ce fel au fost începuturile lor. Pe Maria n-am pierdut-o însă, odată cu tăiatul pamblicii şi spartul sticlei de şampanie (goală) şi-a ieşirii mele la suprafaţă, cu
propria tarla, (ce vremuri, ce dimineţi, ce ANONIMI) apărea ea pe aici, ba ca iculici, ba ca MARIA şi mă zăpăceam eu în comentarii. Mi-a plăcut
din prima (a descoperit ea mai târziu, că ne-a apucat pe amândouă în acelaşi timp bloggăreala asta), m-am descoperit în multe postări de ale ei, deşi nu despre mine vorbea ea, dar cel mai mult îmi place faptul că încă mai sunt protagonişti ai serialului
tu ce iubeşti cel mai mult? . De la ea am ajuns într-o seară
aici, în lumea lui Toma Necredinciosul şi-am descoperit oameni minunaţi (nu mi se actualizează mie mereu acum, dar verific) şi
la Ionică, deja mă gândeam că au părăsit lumea asta, când într-o zi am ajuns
în casa nouă, fără cadou, fără nimic, doar cu nişte gânduri şi cu mare drag. Aşa a fost la început, am învăţat apoi să merg de-a buşilea şi tot într-o seară m-am avântat
pe toateblogurile, probabil că aşa m-a descoperit şi domnu'
Mitză, care într-o zi m-a provocat şi pentru prima dată, de când am drept de ştampilat fiţuici, mi-am refuzat dreptul de a înjura şi-am preferat să merg cu
Pinky şi nu doar atât, după ce m-a plimbat din parcare în
parcare, mi-a ţinut şi
teoria piticului şi m-a-nvăţat despre
petrecerile curcubeu. Acum unde mă duc? Ce fac? Şi-am trecut la ascultat
ştiri,
văzând viaţa prin lentile roz (adevărul e că el m-a găsit primul)
Într-o zi în jungla mea a aterizat
ea şi m-am gândit ia să văd cine e şi ce spune şi mi-au plăcut cugetările ei, am aflat cum stă treaba cu
blondele şi brunetele, am descoperit că-i pe aceeaşi
scurtime de undă cu mine, îmi place să preiau
legătura de la ea si mai târziu revin şi cu restanţa, aşa am aflat
de micul artist şi îi multumesc din suflet, pentru că îmi place marea iarna şi el a străbătut gerul de-afară să-mi
satisfacă mie dorinţele. Cotrobăind prin sertare, dupa alte cugetări, deodată am dat de
el şi iniţial m-a atras întrebarea "
cine eşti tu?" şi de
ea şi
mi-a predat ora de franceză, alte ore şi alte
stări de spirit. Pe
ea am găsit-o pe you tube (adevărul e că ea m-a găsit pe mine), apoi am trecut pe la
grădiniţă, am intrat într-
o altfel de lume, am trecut printr-un
colţisor de rai, am văzut
lumea privită prin ochii tăi, am poposit în
lumea celor care mai cuvântă, am trecut pe la o altă
Marie şi-mi place să consum
hubba bubba, chiar dacă niciodată n-am lăsat nimic scris pe acolo.
Citesc tot ce am la vedere, domnu' cu
antiblogul e plictisit, dar poate-i trece, s-o gândi la al doilea pas (ce face un om când se plictiseşte? cum e să te plictiseşti? cum trece plictiseala= întrebări banale), la
el poţi găsi un concurs până pe data de 10 Martie,
el s-a înscris la Roblogfets,
nea Costache comemorează, de
aici aştept să mai învăţ ceva, p-
aici mă academinicizez, chiar dacă
nu a scris de mult, încă aştept să revină.
Trebuia să parodiez un blog şi să dau mai departe, aşa spune
MadMe. Nu pot să parodiez niciunul, m-aş simţi prost faţă de ceilalţi.
Dacă nu v-aţi încurcat în link-uri, dacă aţi ajuns până aici şi aveţi chef, puteţi parodia voi.
7 comentarii:
ATÂT SPUN:
LA ÎNCEPUT, PE ""TVDeCe" CÂND TU ERAI cineva , CREDEAM CĂ EŞTI DE SEX OPUS. HABAR N-AM DE CE. PUR ŞI SIMPLU MĂ GÂNDEAM CĂ cineva E UN BĂIAT. ÎMI PLĂCEAU COMENTARIILE TALE. ÎMI ADUC AMINTE CĂ LA UN MOMENT DAT NU AI COMENTAT CÂTEVA ZILE ŞI MĂ ÎNTREBAM DE CE NU COMENTENTAI... "BINE AI REVENIT!"-ÎŢI AMINTEŞTI? :P APOI, A APĂRUT ŞI LINK PE NUME, CĂTRE CEVA. BĂĂĂIIII, DECI NU-ŢI POŢI IMAGINA CÂT DE BUCUROASĂ AM FOST CĂ ÎN SFÂRŞIT "ÎL CUNOSC" PE cineva :) BUN ... ÎNTRE TIMP AI DAT DE ÎNŢELES CĂ ESTI "EA" ŞI NU "EL" :P ŞI ... CU TOATE CĂ NU ŞTIAM CUM ARĂŢI, CINE EŞTI, MI-AI FOST DRAGĂ DE LA ÎNCEPUT, ŞI-MI EŞTI DRAGĂ ŞI PE VIITOR LA FEL.
SCUMPA, TE-AI PRICOPSIT CU BELEAUA(BELEAUA FIIND EU :)) ) ŞI NU MAI POŢI SCĂPA DE EA.
GATA. TE PUP ŞI TE ÎMBRĂŢIŞEZ.
CU DRAG,
MARIA.
:) Ma bucur ca iti plac "cugetarile" mele. Nu as fi suportat sa fie altfel:)) Mai ales din partea ta. Stii de ce? Pentru ca imi placi la nebunie si singurul lucru pe care il regret este ca nu-s din acelasi oras/sat cu tine :( Ce echipa am fi facut...na na na
Foarte tare ţi-a ieşit. Nu era o condiţie să parodiezi un singur blog, dimpotrivă. Doar că eu aşa am făcut din lipsa inspiraţiei şi a timpului. :D Foarte faină trecerea în revistă.
@iculici- M-ai facut sa imi dea lacrimile.Stii erai fanul tatalui meu?Ti-amintesti?La ciatatul acela despre cadou "sa nu merg cu mana goala".Lipsisem atunci cand am fost impresaro-bodiguard si cand am revenit era concursul cu "ia-ne ziua" si tu ai castigat.Eheee, mereu am sa fiu cineva.Belea zici?Beleaua-s eu.
Stii, atunci cand ti-am zis sa asculti V.Penisoara-Fosta iubire imi doream atat de mult sa nu mai suferi si eu sa fiua mai aproape.
Şi-mi place asa de mult cu accent
>:D< :*
@Lillee- >:D< imi plac mult cugetarile,daca nu-mi placeau nu le citeam,nu ma obliga nimeni. Ne facem cu totii un oras/sat/comuna/municipiu/planeta si plecam in vizita la ceilalti,normalii,ne ducem sa-i iritam.
@MadMe- multumesc, am vrut sa-i cuprind pe toti si tot cred ca am ratat vreo doi.Asa am simtit.
DAAA... AM CÂŞTIGAT CĂ AM FOST UNICUL PARTICIPANT =))
MELODIA AIA AM ASCULTAT-O VREO 3 ZILE PE REPET, APOI AM TRECUT LA TRECUT LA ALTA ŞI ... ÎNCET-ÎNCET MI-AM REVENIT.
ACUM NU PREA MAI POT ASCULTA MELODIA AIA ... ÎMI AMINTEŞTE DE ACELE MOMENTE ŞI DE ACEL "EL" DIN ACELE CLIPE, CÂND ÎL URAM... :) E MAI BINE SĂ-L ŞTIU AŞA CUM E ACUM... UN BUN PRIETEN, POATE CEL MAI BUN PRIETEN... :)
TI PUP. ŞÎ TI ÎMBRĂŢIŞEZ.
@iculici- si eu am fost singura participanta la un concurs la un radio,era culmea sa nu castig =))
Nu particip la concursuri,dar era unul prin care trebuia sa facem o declarati de dragoste catre un alt ascultator minunat si m-am trezit sunand,la insistentele altora si-am zis o poezie.Era culmea sa nu castig,dar culmea mai mare a fost ca a trebuit sa-mi dau niste palme sa ma duc sa iau premiul.
Ma bucur ca sunteti prieteni.Stiu ca doare sfarsitul intotdeauna,dar imi plac oamenii ce raman prieteni dupa,dar tot il trag de urechi virtual asa,ca te-a facut sa suferi atunci.
>:D<
cata rabdare pt postul asta, am tot cautat ca sa vad povestea : o alta misogina, probabil ti-am zis asa pentru ca majoritatea imi interpretau cuvintele, desi n-am fost niciodata prea feminista, dar nici misogina.
Iti multumesc pentru gandurile frumoase.
Trimiteți un comentariu