Link-uri, multe link-uri dragi mie

Totul a început de mult, citeam bloguri, dar nu prea reveneam la niciunul, nu mă atrăgeau. Într-o seară oarecare acum ceva vreme, când pentru a nu ştiu câta oară mi s-a dat link-ul către un blog, (unde mi-a stârnit râsul întrebarea de final "vrei să fii centrala mea"?), m-am hotărât să cotrobăi şi prin ograda altora şi-am intrat făra să strig direct să mă alimentez cu vitamine, mi-a plăcut din prima, deşi pentru o perioadă o pierdusem, iar pentru prima oară, cred că i-am comentat când mi-a spus că "citeşti ceea ce scriu şi spui ca sunt o alta misogină, ai dreptate, nu sunt ca tine", tot de la primul blog, despre care am scris mai sus, am ajuns aici, ce-i drept la vechea adresă şi nici p-acolo nu am lăsat vreo urmă că am trecut. Următoarea staţie, un blog, ce nu mai există, un blog ce mă atrăgea zilnic şi-l citeam şi de la serviciu (fostul serviciu), doar că aşteptam s-ajung acasă, să-mi las comentariile răutăcioase, un blog unde la un moment dat am citit o poezie, despre un liliac, nu mai ştiu decât atât "flori de liliac cad în părul tău...şi tu eşti...şi ispită" (atâta ştiu, atâta zic, ruşine mie), un blog unde am descoperit că oamenii-s curioşi si fără bun simţ, că unii au impresia că tot ce zboară se mănâncă, unde mi se interpetau cuvintele, mai ceva decât interpretează unii câte o arie celebră şi unde mă distrau comentariile unora la adresa mea (am evitat să le răspund p-acolo, nefiind blogul meu şi la un moment dat le-am satisfăcut curiozitatea încât cred că mulţi au crezut că-s "dusă"). De aici, într-o seară (ştiu sigur că era seară) am poposit la un orb în lumea surzilor şi mi-a plăcut atât de mult, încât am revenit cu drag, deşi nici p-acolo nu mi-am lăsat urmele, decât târziu. Citindu-l pe Cabral, pe el l-am descoperit acum ceva luni bune, anul trecut (dar până acum ceva vreme nu mi-m lăsat amprenta) şi i-am descoperit pe ei şi întrebările lor şi l-a un moment dat le-am trimis şi-un plocon . Lor trebuie să le mulţumesc pentru că aşa am descoperit-o pe MARIA şi nici ei nu i-am comentat din prima, dar m-am reîntors mereu la blogul lui Cristian şi al Mariei (că aşa se numea pe atunci), acum e doar blogul lui Cristian şi am descoperit doar printr-o vorbă cum si în ce fel au fost începuturile lor. Pe Maria n-am pierdut-o însă, odată cu tăiatul pamblicii şi spartul sticlei de şampanie (goală) şi-a ieşirii mele la suprafaţă, cu propria tarla, (ce vremuri, ce dimineţi, ce ANONIMI) apărea ea pe aici, ba ca iculici, ba ca MARIA şi mă zăpăceam eu în comentarii. Mi-a plăcut din prima (a descoperit ea mai târziu, că ne-a apucat pe amândouă în acelaşi timp bloggăreala asta), m-am descoperit în multe postări de ale ei, deşi nu despre mine vorbea ea, dar cel mai mult îmi place faptul că încă mai sunt protagonişti ai serialului tu ce iubeşti cel mai mult? . De la ea am ajuns într-o seară aici, în lumea lui Toma Necredinciosul şi-am descoperit oameni minunaţi (nu mi se actualizează mie mereu acum, dar verific) şi la Ionică, deja mă gândeam că au părăsit lumea asta, când într-o zi am ajuns în casa nouă, fără cadou, fără nimic, doar cu nişte gânduri şi cu mare drag. Aşa a fost la început, am învăţat apoi să merg de-a buşilea şi tot într-o seară m-am avântat pe toateblogurile, probabil că aşa m-a descoperit şi domnu' Mitză, care într-o zi m-a provocat şi pentru prima dată, de când am drept de ştampilat fiţuici, mi-am refuzat dreptul de a înjura şi-am preferat să merg cu Pinky şi nu doar atât, după ce m-a plimbat din parcare în parcare, mi-a ţinut şi teoria piticului şi m-a-nvăţat despre petrecerile curcubeu. Acum unde mă duc? Ce fac? Şi-am trecut la ascultat ştiri, văzând viaţa prin lentile roz (adevărul e că el m-a găsit primul)

Într-o zi în jungla mea a aterizat ea şi m-am gândit ia să văd cine e şi ce spune şi mi-au plăcut cugetările ei, am aflat cum stă treaba cu blondele şi brunetele, am descoperit că-i pe aceeaşi scurtime de undă cu mine, îmi place să preiau legătura de la ea si mai târziu revin şi cu restanţa, aşa am aflat de micul artist şi îi multumesc din suflet, pentru că îmi place marea iarna şi el a străbătut gerul de-afară să-mi satisfacă mie dorinţele. Cotrobăind prin sertare, dupa alte cugetări, deodată am dat de el şi iniţial m-a atras întrebarea "cine eşti tu?" şi de ea şi mi-a predat ora de franceză, alte ore şi alte stări de spirit. Pe ea am găsit-o pe you tube (adevărul e că ea m-a găsit pe mine), apoi am trecut pe la grădiniţă, am intrat într-o altfel de lume, am trecut printr-un colţisor de rai, am văzut lumea privită prin ochii tăi, am poposit în lumea celor care mai cuvântă, am trecut pe la o altă Marie şi-mi place să consum hubba bubba, chiar dacă niciodată n-am lăsat nimic scris pe acolo.

Ea m-a descoperit pe mine şi mi-a plăcut că "Oricât de lungă este iarna, primăvara îi va urma oricând", nu ştiu de ce nu mi se actualizează ceea ce scrie pentru tine (aşadar şi pt mine), dar recuperez în seara asta: IARTĂ-MĂ TE ROG şi mulţumesc şi pentru premiu.

Citesc tot ce am la vedere, domnu' cu antiblogul e plictisit, dar poate-i trece, s-o gândi la al doilea pas (ce face un om când se plictiseşte? cum e să te plictiseşti? cum trece plictiseala= întrebări banale), la el poţi găsi un concurs până pe data de 10 Martie, el s-a înscris la Roblogfets, nea Costache comemorează, de aici aştept să mai învăţ ceva, p-aici mă academinicizez, chiar dacă nu a scris de mult, încă aştept să revină.

Ca o ironie, cum spun unii, nu urmăresc niciuna din emisiunile lor, dar le citesc blogurile: Teo, Cabral, Bendeac (şi-aici îi includ şi pe Cotabiţă şi pe D.Mihăescu) şi Dan Negru, iar ceea ce scriu ele îmi face plăcere, aici sau aici.

Trebuia să parodiez un blog şi să dau mai departe, aşa spune MadMe. Nu pot să parodiez niciunul, m-aş simţi prost faţă de ceilalţi.

Dacă nu v-aţi încurcat în link-uri, dacă aţi ajuns până aici şi aveţi chef, puteţi parodia voi.