De ce am fost eu alaltăieri când asfinţea soarele, în Ploieşti nu mai contează, unii "deştepţi" mi-au zis că de proastă, dar am multe defecte, printre care şi promisiunile, nu promit, decât dacă ştiu că pot să şi îndeplinesc promisiunea; şi-apoi ce ştiu ei, "căcatul" ăla, pe care ei l-ar fi aruncat în primul şanţ, eu promisesem că-l duc cuiva.
De ce-mi vărs frustrările, p-aici, acum? Poate că vreodată ajunge şi dobitocul, ce m-a enervat p-aici sau măcar vreun cunoscut d-al lui.
Aşa că tu posesor de maşină şmecheră, cu număr B58TEY o sugi (dacă am ajuns să înjur eu e grav bă), pentru că nu doar acolo sus mă iubeşte cineva, ci şi pe pământul ăsta. Nu de la mine, că n-ai ce, dar de la cine vrei tu, de la cine-şi strică minunăţie de organ pe tine. De la omul acela, care în disperare m-a găsit doar pe mine ca sursă de sprijin şi-acum resimt, cumulat cu durerea de la revelion, resimt şi căzătura asta. Pentru că da, sunt prevăzătoare, de când o cunoştinţă a stat în comă 2 luni şi-apoi altele a fost o epavă, din cauza altui dobitoc ca tine, mă uit de câteva ori înainte să cobor, dar omul acela poate n-a ştiut, că tu DOBITOC, habar n-ai, că-ntr-o staţie de tramvai, fără refugiu, când tramvaiul e oprit în staţie, uşile-s deschise şi mai auzi şi triiinc-ul acela, TREBUIE SĂ OPREŞTI. Ştii ce înseamnă asta? Exact ca şi la STOP, roata stă pe loc. Da, bă, aşa îţi spune instructorul la nenorocita aia de şcoală. Ia decretul ăla, că oricâte s-au schimbat în el, asta a rămas aşa pentru totdeauna şi fă-ţi căpăţâna sandwich, între el şi volan.
Gata, mi-a trecut. Mint, o să-mi treacă, atunci când n-o să mai simt durerea, dar probabil atunci am să văd un alt dobitoc.
