Şi alţii au de ce :)

Eu nu râd doar azi, eu râd mereu sau cel puţin zâmbesc. Poate că asta-i una dintre cauzele, pentru care nu mă îngraş. Era la începutul anilor '90, emisiunea Robingo, la TVR, prezentată de Brenciu (aceea unde aveau toţi câte o mascotă şi apăsau pe un buton, când ştiau răspunsul; a fost concurs de cultură generală o perioadă, apoi au apărut şi biletele, vândute la loto parcă ) şi-am reţinut că la o întrebare despre râs, răspunsul corect era că slăbeşte, nu îngraşă aşa cum se spune. Cine a descoperit asta? Păi, cred că tot nişte cercetători.

Acum să nu credeţi că viaţa mea-i doar un râs, nu, plâng exact când toţi se aşteaptă mai puţin. Pot să râd în hohote acum, dacă peste 5 minute am văzut sau auzit ceva ce mă impresionează, plâng cu sughiţuri. Dimineţile însă sunt pline de râs şi voie bună, prima dată râd de mine, când trec prin faţa oglinzii şi mă întreb "sunt eu, e sora 13, e cichi cean, oi fi ălaiv?", norocul meu că nu stau mult, apoi m-amuz din cauza lor (din cauza, nu pe seama, fac diferenţa), că-i 6:30, că-i 8, sau 10, 12, 16, 18, mă amuz. Şi cum să nu mă amuz, când întrebările ei sunt asemănătoare cu ale mele? Pai i-auzi intrebare aici, întrebare, pe care eu n-am apucat s-o scriu pe aici, dar a adresat-o ea, la radio: de ce doar bătuţi măr? De ce nu şi păr sau nuc? De ce doar vânt moderat? De ce? De ce? Habar n-am că eu trăiesc în lumea lui "de ce" şi încă aştept răspunsuri.