duminică, 10 ianuarie 2010

Duminică egal poezie

Cântecul nebunului (Ion Minulescu)

Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...

Eu mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...
Lor nu le place-amanta Mea...
Mie nu-mi place-amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea...

Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...

Un comentariu:

Lillee spunea...

Cred ca voi incerca sa o invat. Sa vad... mai pot? Cand eram mai pustoaica o uimeam pe maica'mea...Ma certa sa pun mana sa invat poezia si eu ii spuneam ca o stiu din clasa. Nu ma credea si trecea la ascultat, apoi ramanea masca. Acum...cred ca'mi va lua doua luni :))