Râsul de Luni

Ziceam p-aici că las pe Luni. Ce gândeam eu, ia să îi ţin în suspans. După ce am terminat de postat, îl sun pe suspans şi-i zic "băiete, ai o misiune grea, trebuie să-i găzduieşti la tine pe cei 2-3 cititori, pe care-i am, serveşte-i şi tu cu o cafeluţă, un ceai, ceva şi ţine-i la căldură", numai că suspans imi zice "ehee, fata moşului (suspans şi-a pierdut din abilităţi şi-am dedus eu că a îmbătrânit), păi, dacă tu n-ai specificat că e vorba de blog, eu cum să-i ţin?".

Bun, dacă tot nu aţi fost în suspans, să vă spun despre ce e vorba. M-am gândit (tot eu logic) că, dacă tot am muzica de 13, poezia de Duminică, să mai adaug eu ceva pe aici, ceva regulat aşa. Ce să fie, ce să fie? Nişte râs şi voie bună. Doar că mintea mea-i paietată (nu chiar sclipicioasă) şi-am zis "da' Vineri, oricum se bucură lumea, vine uichendul, gata cu munca, nu că ne-am fi spetit, aşa că mai bine să adaug eu Râsul de Luni, când lumea e mai înceată aşa şi intră greu în atmosferă".

Aşadar de azi o să avem Râsul de Luni, azi am două, că-s darnică şi-mi place puştiul. Poate că pe voi, nu vă amuză, ce mă amuză pe mine (vecinii mei speriaţi, când le arunc găini moarte peste gard şi le mai scriu şi cu sânge pe pereţii casei, consăteanul meu, căruia îi pun peşti morţi pe capota maşinii, amica mea, când îi scot ochii, dulcegării d-astea), dar măcar vă dau idei şi căutaţi voi ceva amuzant să-ncepeţi săptămâna măcar zâmbind.

Râsul de Luni:

şi bonusul: