Ieri

Ieri m-am trezit ca orice român gospodar şi iubitor de ţară şi-am plecat spre serviciu cu gândul că trece şi azi, trece şi mâine şi s-au mai dus 48 de ore din viaţa asta minunată. Dupa primii 500 de metri, îmi dau seama că la cizmele din dotare le-ar fi trebuit ataşate şi beţe sau antiderapante. Ce-i drept s-a oferit un om cu cuc (şapcă cu cuc) să mă ia în dreapta lui, tot avea acelaşi drum, dar după cinci minute de încercat, înjurat, smucit, pălmuit portierele, i-am zis "lasă, că până acum eram acolo". A lăsat-o, cu totul şi m-a însoţit la pas, ceea ce ar fi trebuit să facă şi doamna:

, poate o fi ales varianta asta, dupa ce a sunat un prieten. Normal că s-a gripat săraca, la câtă zăpadă o învelea. Cred că era un aspirator de zăpadă, mda, altfel nu găsesc explicaţie, pentru faptul că era singura în halul acela.

De ce mi-am dat seama abia după 500 metri, că-mi trebuiau schiuri? Pentru că încă o dată mi se confirmă faptul că între un drum comunal şi-un drum judeţean sunt diferenţe mari, iar de ceva vreme avantajul e pentru comunal.

Comunalul:

Judeţeanul:

Să nu credeţi că autorităţile, că "uite că se poate", nu, acelaşi comunal, dar nepăşit de cine trebuie:

C-aşa-i în viaţă, vecini să ai, că de restul se ocupă ei.