De la vis la oboseală

Spuneam p-aici că am avut o discuţie interesantă despre visurile unui om. Ei bine se pare că nu a fost singurul. Acum câteva seri, prin perindările mele şi-n toiul râsului aud: "da' zi-mi tu erai în vis?". Iniţial m-am speriat, am crezut că are cine ştie ce puteri şi-mi citeşte arhiva de messenger sau când eu nu-s pe-acasă îmi controbăie prin circuite, integrale şi alte cele, necunoscându-se între ei, prima persoană nu avea cum să-i spună, despre discuţie. Da' de unde, eu insistam cu ale mele, că n-are de unde să cunoască persoana, el insista cu ale lui, că numai eu puteam să fiu, iar ea se amuza pe seama noastră. Discuţiile, mai aprinse, decât cele din parlament, au fost întrerupte într-un final de către nevasta lui, cea, care se amuza. Sătulă de atâta râs şi de expresia feţei mele (privirea numărul 16- ochii cât pepenii şi nedumerire exprimată şi prin urechi) ne-a lamurit pe amândoi, eu n-aveam de unde să ştiu ce spune el, ei habar n-aveau ce spun eu. Despre ce era vorba, el visase cu o seară în urmă că pe mâna dreaptă era ea, nevasta lui, iar pe stânga, o altă ea. Acum, dilema omului era dacă eram eu, sau altcineva, dar de unde să ştiu eu, dacă sunt sau nu în visurile cuiva? Lămurită şi-asta, dilema mea tot a rămas. Nu, nu dacă eram eu, sigur nu eram, n-aveam ce căuta pe acolo, dar oare toţi au vise d-astea acum? Luată cu treburi mai importante, normal, că am uitat, doar că ieri aud "vezi că m-ascund să dorm niţel, m-anunţi, dacă mă caută cineva, sunt obosit rău". Am fost de acord să fac pe străjerul, dar am vrut să ştiu şi de ce era obosit. Acum e acum, de ce oare? Visase toată noaptea că a făcut sex şi s-a trezit obosit. Oare e ceva în atmosferă, oare e o conspiraţie a visurilor? Ce bine de mine că am dormit ziua şi n-o să dorm la noapte. Ce bine de cei ce-o fac şi nu visează. Ce oameni minunaţi mă înconjoară, da' de ce mi-or spune mie visurile lor? Poate am niscaiva puteri şi eu nu ştiu.