Trăiesc

Pe fugă am să vă spun că am devenit o pasăre de noapte. Lucrez în buncăr, deşi nu pare, cauti semnalul la telefon şi cu lupa şi tot nu îl găseşti, de fapt chiar şi telefonul îl caută " căutare reţea, căutare semnal". Cred că am să le propun colegilor să-l angajăm pe Colombo sau pe Poirot, poate-l găsesc ei. Artificiile le-am zărit din spate, pentru că am fost "ameninţată" că dacă am să fiu în faţă, la vedere o să apar pe youtube şi n-am vrut să mă risc (pentru ameninţarea asta or să plătească ei :P), oricum băştinaşii le-au văzut mult mai bine. Avantaj să locuieşti şi aici la mine, vezi Ploieşti-ul ca în palma, vezi până la Crângu' lu' Bot (de ce nu i-o zice Crângu' lu' cot, sau genunchi, ureche, limbă, etc?), vezi foarte multe şi dacă nu mai vrei să vezi, închizi ochii. Piţi 2 e d-aci, din ţarina mea, că m-am şi speriat când m-a bătut pe umăr să mă întrebe asta. Ce am constatat cu stupoare?! Că îi cântam cântecele acum 12, clar trebuie să renunţ la obiceiul de a cânta copiilor, că poate nu se mai înmulţesc piţipoancele (nu vreu sa scriu cu tz). Oricum în fiecare zi descopăr că mai apare căte un fost copil din viaţa mea, poate facem o grădiniţă. Lucrez cu Ion Dolănescu, bine că nu e MJ (deşi vârsta e aceeaşi), că îl apuca naibii vreo pandalie şi dansa Moonwalk p-acolo, el e mai special: între 2 linguri şi o furculiţă, bagă şi vreo 7 cuvinte în italiană şi "păi eu la cât am umblat, am uitat faching să vorbesc româna". Concluzia, să fii piţiponc, trebuie să ai în sânge. Las', ca nici cu româna altora nu mi-e rusine, am învăţat de la o lady, că verbul trebuie, nu e tată impersonal, cum ştiam eu, a devenit "trebuiesc, trebuim, trebuiţi", cred că le lipseşte ceva, de nu îi zgârâie pe creier când vorbesc. Am observat că e un nou virus, e epidemie deja, toată lumea suferă de şefie (sunt vaccinată, staţi liniştiţi). Am fost la o jumatate de pas sa înjur cu "îmi bag", dar m-am oprit la timp şi n-am mai introdus nimic, am scos.
Să nu uit: ieri mi-am vândut încălţămintea, îniţial a fost un împrumut pentru câteva ore. Trebuie sa am grija azi, cine ştie ce obiect vestimentar mai îmi vând :).
Acum o întrebare (normală de data asta): cât de tâmpit să fi incât să mergi la o terasă şi să comanzi ceva de mâncare pentru a-i trimite cuiva care lucrează la bucătărie? (na, că te-am făcut de râs)