duminică, 13 ianuarie 2013

Duminică egal poezie


Toxica libertate
Adrian Păunescu

Dumnezeu n-a murit,
A fost doar obosit
Şi-a dormit un picuţ dup-amiază,
Rechemaţi-l la noi,
Va veni înapoi,
Mâna lui în icoană lucrează.

La acest carnaval,
Ce nărav imoral,
Numai măşti care nu se mai schimbă,
Dintr-un ordin peltic
Nu rezistă nimic,
Nici popor, nici drapele şi nici limbă.

Ne e totul permis
Ba mai cerem şi bis
Când păcatul se-arată în faţă,
Legi morale-au căzut,
Nu mai e ca-n trecut,
E-o plăcere delictul pe viaţă.

Şi deodată cădem
Ca răpuşi de blestem,
Tot ce-am tras şi-am minţit ni se-arată,
Pedepsiţi legitim,
Noi cu viaţa plătim
Categorica notă de plată.

Pe pământ e târziu,
Avocaţii nu ştiu
Nici o cale sentinţa s-atace
Şi deodată din cer
Semn de viaţă stingher,
Dumnezeu se arată încoace.

2 comentarii:

cammely spunea...

mari poeti avem, pacat ca se sting incet, rand pe rand

Fetita Junglei13 spunea...

@cammely- am auzit niste vorbe spuse de Florin Piersic,care spunea ca asa gandeste sotia dansului "un actor moare doar atunci,cand ii moare ultimul spectator".Asa cred ca e si cu poetii.