Tristă constatare

 sau o filozofie de pârâu mai lungă.
   Aţi auzit de taxa de "jmecheri" sau taxa de protecţie sau orice altă taxă cerută de anumite persoane, care se cred mari şi tari, altor persoane, puţin mai dotate (depinde de fiecare caz)? E imposibil să nu fi auzit măcar o dată. Sau de subalternii, care duc cadouri celor un pic mai sus pe treapta ierarhică decât ei, pentru a le merge bine, în faţa celor cu adevărat mai sus? Ei bine, pe naiba, refolmulez, ei, foarte rău, cam aşa e cu preamarii BOR-ului şi ceilalţi mai mici. La câte le-au impus mai marii , preoţilor, eu aşa o văd, ca pe o taxă de protecţie. Vinzi vinul, vinzi cărţile de la editura Q, vinzi tămâia de la, lumânări în valoare de, supravieţuieşti, nu, hasta la vista parohie.
   Ştiu, nici măcar la cazane nu o să mai am loc, dar cu filozofia asta a mea, din păcate, sunt de acord şi nişte feţe d-astea bisericeşti.