luni, 28 mai 2012

D-ale vieţii

          Cic-ar fi o chestie/treabă, cum i-o spune, cum că mortul nu trebuie dus p-acelaşi drum. Bun, n-o ştiam, pe 13 Ianuarie 1986, am aflat-o acum câţiva ani şi mi s-au elucidat unele dileme. Cam ce vrea expresia/superstiţia/ chestia să spună? Cum că, odată plecat din casă/capelă mortul trebuie dus la groapă, pe un singur drum, fără întoarcere pe drumul, pe unde a trecut. De ce? Habar n-am, dar d-aia-mi explicai eu de ce sunt multe cimitire, în acelaşi loc cu bisericile. Păi da, că mie mi se părea anormală treaba asta, copil fiind şi locuind în localitate cu cimitir separat de biserică. Nu că ar fi fost vreun inconvenient, din contră, pentru mine şi MIRC, care aveam ca spectatori la concertele noastre susţinute la muzicuţă şi acordeoan (ehe, e chiar invers de cum vă închipuiţi) doar oamenii, d-acolo (ei chiar n-aruncau cu nimic în noi), era o binefacere.

        Aşa, rezolvată dilema şi tălmăcirea chestiei, mi-adusei aminte (cam des, în ultima vreme), că pe 13 Ianuarie '86, un preot îi zise unui om "dacă vroiai să-l plimbi pe taică' tu, trebuia să-l plimbi cât a fost în viaţă". Băi, ce mă enervai ştiind că-l plimbase, dar mai rau mă enervai, când la ieşire din biserică, tot preotul întrebă de ce-au întors maşina, că trebuia să-l ducă prin tot satul. Na, iarnă, făgaşe (adică urmele adânci şi bătătorite, lăsate de masini, prin zăpadă făceau un fel de şanţuri), zăpadă multă, ce să mai întorci? Încă zece minute de mers şi gata. Poate că par rece, nici nu vreau să par caldă, dar singura certitudine din viaţă e moartea. De la o vreme-mi tot aduc aminte de vorbele alea, de câte ori văd vreun parastas ţinut la restaurant, de oameni, care-şi permiteau să-şi ducă părinţii şi când erau vii. Mă scuzaţi, dar cu ce-l încălzeşte pe răposat, că-l cinsteşti tu la "ăl mai cel" restaurant, dacă-n viaţă nu l-ai dus la o acadea?
      Mi se pare leită cu făţărnicia. De ce să plângi un om, să-l pupi în dos spiritual, dacă-n timpul vieţii, nu ai dat două parale pe vorbele lui?
      Legendă: mă refer la înmormântările de la sate.

Niciun comentariu: