joi, 5 mai 2011

Iubim animalele, zic

Nu mă pot numi o iubitoare de animale, dar nici n-am să chinui un animal, numai de dragul de a-l avea.
Pe Calu l-am găsit, într-o dimineaţă, în drum spre cimitir, mi-a zis mama, că-mi scărţie încălţămintea şi râzând i-am spus, că nu are cum. Aşa l-am găsit, el scârţâia, nu bocancii mei. Pe cuvânt, m-am uitat, am căutat, nici urmă de fraţi, surori, părinţi sau alte rubedenii, era abandonat, altfel nu îndrăzneam să-l iau. Acum stă în padoc, doar de trei -patru ori pe săptămnă îl scot afară şi atunci, stau cu inima cât o furnică.
Pe Lăbuş l-am primit, când era deja matur. Era obişnuit în lanţ, aşa cresuse. Recunosc, sunt fără milă, şi la mine din primăvară, până în toamnă stă legat şi are acelaşi program de libertate ca şi Calu, diferenţa dintre ei e că, primul zbenguie de nebun, al doilea stă lângă mine.
Iarna, când stau numai în libertate, Lăbuş stă tot acolo, nu pleacă. Acum ceva vreme, îmi spuneau unii, că ar trebui să renunţ la unul dintre ei, că-i criză. Să ne tăiem între noi, propun, să ne împuţinăm, că-i criză.
Am motivele mele, pentru care îmi ţin câinii aşa şi pentru care le permit să colinde, prin grădina de câini, numai în anumite zile.
Alaltăieri, în timp ce-mi continuam pictura, o vecină din categoria "noi vecini", îşi scăpase câinele şi căţeaua pe stradă. Căţeaua se afla în călduri şi nefiind dornică de ceilalţi, îl vroia doar pe Bobiţă, un câine vecin. Vecina îşi chema căţeaua, căţeaua ridica coada la Bobiţă, vecina îi dădu un şut lui Bobiţă. Asta e iubirea de animale? Asta? Să-i iubim pe ai noştri, dar să-i f... pe alţii?! Ce vină avea Bobiţă, că ăleia îi ardea de amor?! Zău, că îmi venea să o întreb, dacă aşa le face şi pacienţilor, la spital.
Din păcate, în iarnă-primăvară am văzut ceva, ce m-a îngrozit.
Din nefericire, azi era în acelaşi stadiu.
Imaginile sunt şocante:
DSCN7884
DSCN7885
Era întrebarea aceea, în oracol "pe cine ai bate?", ei bine, una dintre persoane ştiu care este şi jur pe roşu că mâine, nu scapă neplesnit, cel puţin.
Despre iubitorii de porumbei, altădată, că deja m-am lungit.

4 comentarii:

Cris-Mary spunea...

Si al meu e tot Labus, adica am avut multe serii de caini''Labus'' :D Bunicii erau setati pe numele asta:D

iculici spunea...

rea femeie! și mai e și asistentă... sau ce-o fii...
câh

PUP.
CU DRAG,
.

Lillee spunea...

Ce a facut tanti vecina nu e act de iubire nici pe departe. Nici macar fata de catelusa ei. E cruzime. Oamenii astia... ce sa mai zic?
Eu am avut doi caini, un boxer si un lup. Ambii mi-au murit, din pacate. Boxerul sensibil rau. Dar tot am banuiala ca mi l-a otravit vecinul. Cel putin veterinarul nu a exclus chestia asta. In fine... nu am cuvinte fata de vecinul respectiv. Lupul si-a facut-o singur. Si eu il tineam intr-un fel de tarc...a reusit sa evadeze si s-a dus la mama naibii si s-a prins in sarma ghimpata. Crunt, saracul de el...
Acum mi-am luat un pui maidanez care imi roade toate incaltarile :))
L-am luat de la un "depozit" de animale abandonate. De pisici nu mai zic, le ador :)

Fetita Junglei13 spunea...

@Cris Mary- eu il am de la un unchi,ce a murit,asa il chema,Labus, si pe varul lui, Florica.Cainii carora le dau eu nume s-au numit Tambur, Taz, Cala, Bobo si altele la fel.
@iculici- imi vine sa o bat,zau.Nea Andrei i-a zis vreo doua,dar incet.
@Lillee- maidanezi sunt si ai mei.Tocmai d-aia ii tin inchisi,din auza vecinei,Speranta.