Fuego lider

Dacă aş porni o revoluţie/ luptă/ bătălie l-aş chema pe Fuego.
Aş anunţa din timp poporul, că vine băiatul, de stoarce lacrimi, şi-n timpul cântării zbang cu revolta.
Are omul ăsta un magnet la oameni, de mă amuză mereu. Nu uităm de babele îndurerate, mamele nemângâiate, dar săriră bărbaţii la bătălia, pentru primele rânduri, precum viermii de mătase la frunzele de dud.

Nici măcar un sfert, din poporul, ce a dat năvală (dacă aţi prins cozile de pe vremuri, cam aşa am văzut eu: oameni liniştiţi, cu ochii după avioane, alergând după furnici şi dintr-o dată, surpriză, se respectă programul, nu cântă la 22, cum se anunţase, ci la 20:30 cum era programul, stânga împrejur, dreapta la fel, puhoi, în nici cinci secunde, locul, ce era liber, s-a umplut. Aşa era pe vremuri, la coađa la Hale,cum deschideau uşile dădeau oamenii năvală, dar atunci de foame, acum din prostie)

Să nu înţelegeţi că nu-mi place Fuego, nu, greşit, am şi un autograf, luat aşa dintr-o ambiţie nebună, recunosc, dar asta mi-a trecut prin cap, cănd am văzut cele de mai sus.
Şi la Florinel Vasilică şi Florica Jinga era aşa:

restul erau la mese şi scaune, băgau ceva la maţe, alcool şi mici.