Ulciorul tot se sparge odată

Să presupunem că era o fată urâtă, chiar o fată bătrână şi rea şi locuia undeva pe Lună, numai că într-o zi s-a gândit că, dacă tot au descoperit muritorii apa pe tărâmul ei, unii şi-au luat chiar parcele p-acolo, ar trebui să părăsească planeta, că s-ar putea s-o descopere şi pe ea. Unde să se ducă acum? Păi, chiar la cei ce s-au chinuit s-o descopere. Aşa că dintr-o dată şi pe nepregătite, Criza, căci aşa se numea fata, a aterizat pe Pământ şi n-a ţinut cont, a lovit în toţi, chiar şi-n cei mai bogaţi, numai că loviturile ei au fost resimţite mai mult, de cei mai puţin sau mult mai puţin bogaţi. Puţini erau cei ce rămăseseră fericiţi, privilegiaţi de soartă se considerau cei ce încă mai aveau un serviciu, iar dintre aceştia, unii mult mai fericiţi, cei cărora şeful le permitea multe, le ierta multe greşeli, le făcea multe pofte, le plătea un salariu, peste media đin branşa lor. Fericiţi au fost, până într-o zi, când unii dintre ei s-au gândit a fura. Şi-au furat, pentru 6 ron şi-au pierdut şi serviciu şi fericirea s-a spulberat într-o clipă. Ce poţi face, la vârsta de 53 de ani? Poate c-ai să reuşeşti ceva, măcar alţii au ce învăţa din asta, mai ales că şeful spune "iert orice, numai furtul nu". Şi-au mai trecut vreo 5 luni şi Criza şi-a văzut de treaba ei şi oamenii şi-au văzut de treaba lor şi unii au stat p-acasă în fără plată, c-aşa se cerea la momentul potrivit şi şeful nu vroia să-i concedieze şi-au revenit. Unii au greşit, au fost iertaţi, s-au uitat multe, s-a râs, s-a plâns, s-au accidentat unii, s-au rănit alţii, s-au ajutat, au îndurat frigul câteodată, şi-au făcut farse, au muncit, au stat cu toţii, au făcut patinoar, au petrecut revelion în beznă, focuri de tabără, s-au speriat unii pe alţii, au făcut multe împreună. Unii erau chiar privilegiaţi, de către şef, erau amărâţi, dormeau în cele două zile lucrătoare, chiar acolo unde îşi desfăşurau activitatea. Până într-o zi, când după o noapte de somn, ce n-a fost chiar un sfetnic bun, ea s-a gândit că nu i-ar sta rău în geanta ei, unui lucru, ce nu-i aparţine şi l-a furat. Numai că ulciorul s-a spart, n-a mai ajuns la apă, că era banuit de mult şi pentru ceva în valoare de 150 ron, o alta, în vârstă de 55 de ani, cu doar opt luni de experienţă ca salariată, în decurusl întregii vieţi, a greşit, pentru că asta a fost explicaţia "am greşit". Greşeală consider că e atunci, când pui sare în cafea în loc de zahăr, când uiţi lumina aprinsă, când pui vin în loc de oţet, dar asta nu-i o greşeală. O greşeală, pe care o plăteşti şi rămâi fără niciun venit, numai că ea tot n-a considerat-o greşeală şi-a mai avut nesimţirea să se reîntoarcă la serviciu, spunând că totul a fost o înscenare. Păcat, Criza îşi vede în continuare de treaba ei şi încă mai are multă, iar alţii spulberă într-o clipită ceva, ce unii îşi doresc a avea, un serviciu.