Când am luat unicul 6, la Română, tata nu s-a dus la şcoală să se ia de profesoară. Nu, tot eu mi-am luat-o (tata nu ne-a bătut de 5 ori în viaţa lui- dar mai am timp să mi-o iau-, nu, avea un stil aparte, de a te face să vrei bătaie, nu morală). Şi nu pentru că am luat 6, ci pentru că, deşi singură am dus carnetul să-mi pună nota, fără să mă oblige nimeni, l-am tot minţit câteva zile, că nu ni l-a dat. Nu ştiam, cum să îi zic, cum să-i explic. I-am povestit apoi şi m-a crezut, dar nu s-a dus la şcoală, mi-a zis că-i treaba mea cum mă descurc.
Când am venit ieri de la serviciu şi-am asistat la o convorbire telefonică, am rămas ca trăsnită. Cum să mergi ca părinte la şcoală, pentru a propune redarea tezei la Română, doar pentru că anumiţi copii au luat nota 6? O fi acelaşi 6 de odinioară, ca doamna de română e fiica, doamnei de odinioară?! Cum să faci şedinţă cu părinţii, doar pentru a supune la vot cine dă teză şi cine nu? Aaaa, e copilul doamnei "lucrătoare de ceva la spitalul judeţean" sau al doamnei nevastă de om de vaRză? Şi ce dacă?!
Eu-n locul profei le-aş da subiecte de a şasea, dar încâlcite. Nu grele, încâlcite.
Şi se plâng apoi, că odraslele lor nu ştiu să ia restul de la pâine.
Un comentariu:
Si eu ca parinte am asistat la niste faze anul acesta, la clasa I!!! Sunt unii parinti care au un tupeu fantastic.Si nu te gandii ca sunt dintre cei scoliti!!!!
Trimiteți un comentariu