Când am luat unicul 6, la Română, tata nu s-a dus la şcoală să se ia de profesoară. Nu, tot eu mi-am luat-o (tata nu ne-a bătut de 5 ori în viaţa lui- dar mai am timp să mi-o iau-, nu, avea un stil aparte, de a te face să vrei bătaie, nu morală). Şi nu pentru că am luat 6, ci pentru că, deşi singură am dus carnetul să-mi pună nota, fără să mă oblige nimeni, l-am tot minţit câteva zile, că nu ni l-a dat. Nu ştiam, cum să îi zic, cum să-i explic. I-am povestit apoi şi m-a crezut, dar nu s-a dus la şcoală, mi-a zis că-i treaba mea cum mă descurc.
Când am venit ieri de la serviciu şi-am asistat la o convorbire telefonică, am rămas ca trăsnită. Cum să mergi ca părinte la şcoală, pentru a propune redarea tezei la Română, doar pentru că anumiţi copii au luat nota 6? O fi acelaşi 6 de odinioară, ca doamna de română e fiica, doamnei de odinioară?! Cum să faci şedinţă cu părinţii, doar pentru a supune la vot cine dă teză şi cine nu? Aaaa, e copilul doamnei "lucrătoare de ceva la spitalul judeţean" sau al doamnei nevastă de om de vaRză? Şi ce dacă?!
Eu-n locul profei le-aş da subiecte de a şasea, dar încâlcite. Nu grele, încâlcite.
Şi se plâng apoi, că odraslele lor nu ştiu să ia restul de la pâine.
Si eu ca parinte am asistat la niste faze anul acesta, la clasa I!!! Sunt unii parinti care au un tupeu fantastic.Si nu te gandii ca sunt dintre cei scoliti!!!!
RăspundețiȘtergere