Intr-o zi, la poarta Raiului ajung un beţiv şi un cizmar. Beţivul e repartizat în Rai, cizmarul în Iad.După o vreme cizmarul cere audienţă la Dumnezeu şi-i spune:
- păi, cum stă treaba Doamne? Ăsta a stat în crâşmă toată viaţa şi acum e în Rai şi eu, care m-am ocupat doar de casă, de nevastă şi copii, am muncit şi-am asudat, am ajuns în Iad?
- apoi, vezi tu, când îţi dădeai câte un ciocan peste degete spuneai "Dumnezeul mamei lui, 'Tu-i Dumnezeu mă-sii", pe când beţivul, de fiecare dată când bea un pahar, ridica unul şi spunea "în sănătatea ta Doamne!"
Vezi tu, eu cred şi-atât. Nu mă interesează superstiţiile, băbismele, inventatele, doar cred în Dumnezeu (sau ce alt nume o avea) şi atât. Îmi spunea un popă acum trei luni "dar nu trebuie să te superi pe Dumnezeu, acum". Păi, nu sunt şi nici n-am fost. Poate m-o vedea mai puternică decât mă cred eu, dar nu sunt supărată.
În schimb nici nu cred că, dac-ai dat în liturghie 500 Ron, dar n-ai acolo, acel ceva, Dumnezeu te-a aşezat la icoane. Precum nu cred că, dacă îţi faci crucea de laşi urmă-n podea, mi-arăţi că dragostea ta e mai mare decât a altora.Cred şi atât. Cred că într-o zi sau noapte voi plăti pentru păcatele mele, nu pentru ale altora. Precum şi alţii vor plăti pentru ale lor, nu pentru ale mele. Şi mai cred că Dumnezeu nu te trimite pe pământ să devi tâlhar, idioată, ipocrită şi altele, nu. Eu cred că din când în când îţi mai dă de veste c-ai apucat pe arătură şi dacă nu vezi nici atunci, te lasă să îti vezi de ale tale.
Poţi să mergi periodic "în casa Domnului", dar să ai mii de feţe. Degea. Degaba mergi acolo, dar când unul dintre semenii, care te-a ajutat, are nevoie să rămâi om, tu eşti ce?! Asta e, nu ştiu ce eşti, dar sigur om nu. Sau poate mai sper eu că oamenii sunt ca odinioară.
N-am nimic cu nicio religie şi toţi sunt liberi să creadă-n orice basm. Tata nu e popă şi nici predicator. E doar tată şi îmi e de ajuns.
Mi-e lehamite de mulţi dintre cei care fac parte din aceiaşi religie cu a mea, dar asta nu mă-mpiedică să cred încă şi să văd că-s uscături şi-ntr-ale altora.
Dar, vezi tu, eu pe femeile astea nici nu le urăsc, nici nu le iubesc, le dau doar bineţe şi atât, deşi cândva aveam altă părere despre ele. Ambele-s femei cunoscute-n urbea asta, vecină junglei mele, şi-ambele activează în acelaşi domeniu ( să zicem bnp)
Să vorbim întâi despre doamna din religia mea, pe care-o cunosc din copilărie. Doamnă trecută de-a doua tinereţe (până la cât ţine asta?) şi mamă. Ei rău, mama asta are o fiică proaspăt intrată în aceiaşi branşă şi logodită de multă vreme cu un bărbat. Cum s-a-ntâmplat, nu m-a interesat, dar logodnicul a suferit un accident de maşină şi momentan de vreo câteva luni e "un pic paralizat". Ce face doamna mamă, care e periodic în "casa Domnului"? Îşi ameninţă fiica, ori se desparte de logodnic, ori adio viaţă "minunată". Şi-mi spuneţi mie că femeia asta crede-n Dumnezeu? Dar dacă ar fi fost fata ei în locul celuilalt?!?!
Şi-a doua e o doamnă, pe care-am cunoscut-o-n 2008, când tocmai sosise-n urbea asta. Scriam atunci nişte postări comice, despre dânsa. Atunci, în 2008, dacă nu era ea, se-ntorcea înapoi pe meleagurile dânsei. N-ar fi rezistat în rombul domeniului, în care activa. Doamna-i nelipsită de la slujbele catolice, e cu actul într-o mână şi cărţile religioase în alta. E o doamnă care-ţi vorbeşte numai despre asta, care te-nvaţă a citi rozariul, care îţi spune multe, doar că-n momentul în care femeia, care a ajutat-o, a avut mai multă nevoie de ea, doamna i-a-ntors spatele. "Nu e concediere, doar s-a desfiinţat postul", aşa suna decizia aia. Doamna a fost nelipsită-n continuare de la slujbele catolice. Femeia cealaltă şi-a continuat viaţa cu o pensie de handicap de 237 lei. Doamna a fost tot la slujbe. Femeia la citostatice. Şi-ntr-o zi doamna a întrebat "dar, crezi că o mai pot vedea şi eu?". Cred că da, i s-a răspuns, doar să nu te sperii, dar după ce şi-a cerut iertare în lacrimi, s-a speriat. S-a speriat atât de tare încât a pierdut sarcina. Păcat. Ceilalţi doi copii poate şi-ar mai fi dorit acea surioară. Poate chiar i-ar fi pus numele ei.
Nu le judec, nu le întreb de ce au gândit sau gândesc aşa, dar îmi spuneţi mie că femeile astea cred în Dumnezeu? Părerea mea e că Dumnezeu e altceva. E atunci când ai puterea să nu-i urăşti pe cei ca ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu