Urările mele sunt mereu la fel: vă doresc vouă, ceea ce-mi doriţi mie.
Să aveţi parte de sărbători fericite si liniştite !
Şi de-aici partea rogvaiv a vieţii.
Până acum m-a tinut departe de online tehnlogia, de-acum, poate că asta va fi o modalitate de încurajare sau poate nu. Nici eu nu ştiu, cert e că încerc. Adevărul e că de câţiva ani, iarna, anotimpul, care-mi place cel mai mult, îmi fură pe câte cineva drag. Iarna asta nu s-a desminţit, chiar deloc, Decembrie şi-a făcut "treaba" ca şi în alţi ani. Poate că a fost spre binele, celui plecat, a fost scutit de suferinţe, dar celor dragi mie, eu cum să le alin suferinţele, când zilele astea mi-au adus şi alte lacrimi.
Sunt datoare cu nişte cadouri, am să-mi revin şi-am să rezolv, vă rog să mă scuzaţi.
Sunt datoare cu nişte răspunsuri, sau nu (înţeleg supărarea, dar nu înţeleg "acuzaţiile").
Sunt datoare cu multe, ştiu, ruşine mie.
Dar Dragă Moşule, dacă tu ai linie directă cu ştii tu cine, atât îţi spun:
De când am priceput eu lumea asta cu alţi ochi, nu ţi-am cerut decât sănătate, nimic material. Am primit daruri minunate, daruri la care alţii nici nu visează, am mulţumit pentru ele, dar ce să fac cu ele acum? Ştii, râd, râd că asta trebuie să fac, ca oamenii, pe care-i iubesc să rămână optimişti, dar acum am nevoie de cineva, care să mă facă să râd.
Poate că eu primesc cât pot să duc, dar să ştii că deja simt că mi-a dat prea multe, simt că nu mai pot să duc nimic. Dacă ajută la ceva, află că renunţ cu dragă inimă la ochi, la o mână, la un picior, la orice vrei tu, numai să o laşi pe sor'mea în viaţă şi dacă, chiar e nevoie ca părinţii mei să treacă prin asta, ai putea să mă alegi pe mine şi s-o laşi pe sor'mea. Crezi că se poate? Dacă nu pentru noi, pentru băiatul ei.
Dragă Moşule nu ţi-am cerut niciodată nimic, dar acum îţi cer din toată inima mea,sănătate pentru sor'mea, putere, noroc şi mult curaj, mă ofer eu în schimbul ei. (ştiu, mă repet, dar am să repet asta la infinit, dacă aşa ai să pricepi, las-o pe ea şi ia-mă pe mine).
