Despre "milostivenie", creştini şi alte fapte bune

Nu tre' să mă băgaţi în seamă.
Mai bine dezamăgesc un adult, decât să dezamăgesc un copil.
Nu trebuie să mergi la biserică, dar trebuie să îţi tii promisiunea. Nu dezamăgi un copil chiar dacă îi dezamăgeşti pe alţii, care nu pricep.

Cuvinte auzite, întâmplări văzute şi concluziile le trageţi voi.
"-pentru ce strângi bani C?
- a tăiat tata porcul şi ne trebuie unul nou
- hai, zi-mi serios
- pentru copiii de la V.S (V.P)
-aşaaaa, uite ia 10 lei si dă-mi 5 înapoi".
...
"- hai, nu mergi tu în faţă?
- nu, oricum aştept să vină şi copiii la 18, ca să colinde
- noi nu stăm, că trebuie să le dăm bani
- nu trebuie bani, vin copiii noştri, de la şcoală
- lasă, să le dea ei, eu nu le dau"
...
In Joia dinaintea Crăciunului, în timpul unei slujbe într-o biserică, unul dintre bătrâni, având probleme la picioare, se împiedică de un cablu, afară, şi cade. Ajunge cu greu la uşa bisericii şi din cei peste 100 de "buni creştini", una dintre cele mai firave persoane îi sare în ajutor. Restul se uita şi aştepta "noutăţi"
...
"- vreau şi eu o icoană cu "Sfântul Isus"
- bre, cu Sfântul Isus n-am, dar dacă vrei cu Mântuitorul
- nu, mamă, eu vreau cu Sfântul Isus, lasă, data viitoare"
...
In dimineaţa zilei de Crăciun, pe la 4:30, mama unei fete intră în biserică şi-l strigă pe soţ, spunându-i să iasă repede afară cu nişte apă, că fetei lor i-a venit rău. După ce şi-a revenit cât de cât au cerut ajutorul altora, pentru a o putea duce acasă ( circa un kilometru şi jumătate). Niciunul dintre şoferii, celor peste 50 de maşini de afară, nu s-a deranjat.
...
Şi-s multe, multe altele, care îmi produc pe zi ce trece, o maaaaaare lehamite.

Eu, una dintre cele mai optimiste persoane, m-agăţ de orice rază de optimism şi cei mai optimişti sunt ei:

E uşor s-arunci cu vorbe, când nu ştii nimic, despre persoana de la capătul celeilalte tastaturi şi când persoana nu se laudă.
Mda, să fim mai buni. Sau nu.