A.P
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai nici un tren.
Clipă absurdă
Şi, noi, năuci,
Nici nu ştiu unde
Vrei să te duci.
Încă nu-i gata,
În hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai să pleci.
Deocamdată,
Încă de ieri,
Acarii însuşi
Se simt şomeri.
Care plecare,
Care pardon,
Care adio,
Care peron?
Ce despărţire,
Când amândoi
Nu ne cunoaştem
Noi între noi?
Nu fi precoce,
Nu insista,
Încă-i abstractă
Iubirea mea,
Cât tu, pe lume
Nici n-ai venit
Şi, într-un pantec,
Suferi cumplit.
Creşte, sub cerul
Astrilor căşti,
Maternitatea
Unde urmează
Să mi te naşti.
2 comentarii:
Tulburătoare poezie; ultimul vers, în special, cuprinde atâtea nuanțe! Prea multe, parcă... nu știi pe care să o admiri mai întâi! Mulțumesc frumos! Îți doresc o duminică liniștită!
@Dana Diaconu- ma bucur ca ti-a placut.O saptamana vesela.
Trimiteți un comentariu