De ce tocmai acolo? Habar n-am, dar asta era vorba şi-acum vreo două săptămâni intrase CVC în panică.
E Iulie, ce se face ea, c-acum vine iarna şi n-a făcut nimic (între noi fie vorba, iarna e pe drum, că explicaţia asta i-o dădui eu copilei, azi, când mă-ntreba din trei în trei secunde, de e fac aia, dar pe cealată de ce). Panica trece prin August, când sunt zilele de plimbare mai lungă şi revine în Septembrie, când plecăm după cătină.
Eu, CVC şi soţul ei CD suntem împreună şi pe cont propriu deliciul celorlalţi.
De ce?
Simplu, pentru că oriunde am merge, munte, mare, câmpie, desiş, peşteră, defileu, e musai să luăm ceva de trebuinţă: o floare, o piatră, o plantă medicinală, orice, găsim noi ceva.
Şi nu ştiu de ce, dar, parcă mă iau aceleaşi simptome ca pe CVC .
Spre norocul meu, uit repede de ele. Unul dintre motive fiind şi acesta:
