Firul va fi aşa pe viaţă, de literă mă debarasez curând şi sper să nu-i ia altceva locul.
Cu primul m-am procopsit cam pe la 9 ani, când făceam salată de ardei copţi şi-n momentul, în care am vrut să iau sticla de oţet (vă mai amintiţi de sticlele alea de oţet cu găt lung şi dop de plastic?Dacă nu, nu-i bai, n-aveţi vârsta), am scăpat-o pe pervazul de marmură şi de aici a pornit totul. Un ciob mi-a intrat în picior, oţetul s-a scurs liniştit pe ambele picioare şi uite-aşa am rămas cu firul tras pe viaţă.
Pe-al doilea, l-am făcut de curând, de pre bună purtare şi escaladare.
