"Hai, mergem?", atat l-a intrebat si-atunci au reactionat ele "E stapana ta, nu?".
"Nici ea al lui, nici el al ei" gandii eu, numai ca el zise altceva:
"Momentan eu sunt stapanul ei, imi poarta numele".
D-aia nu regret, ca mi-am pastrat si numele candva.
6 comentarii:
arsh ..hai sa-ti zic eu una tare din gama 'numelor' , cand a facut contracte la o retea de telefonie mobila pt mine , pt mama si pt el ..tata le-a facut pe numele lui .. eu eram mica pe atunci , a fost dorinta lui si i-am respectat-o .. de fiecare data cand povesteste cu cineva ii spune ca el are 3 numere si ca sunt ale lui si zice in gluma ca ce comentam ca sunt telefoanele lui .. vine factura ..zice.. '' hai scoate bani sa-ti paltesc factura'' si i-am raspuns:' ce factura ? nu ai spus ca-s telefoanele tale , pe numele tau .. vine factura pe numele tau ..plateste-le'.. de atunci a incetat sa mai zica ceva:D:D
mdap mereu e asa .... unul domina si altul se lasa dominat.
Nu stiu de ce, dar tot timpul cand aud cuvantul "stapan" mi se naste in minte imaginea unui bici. Si totul degenereaza intr-o perversiune maxima. Deci, poate nu-i chiar asa rau sa fii stapan :))
@Cris-Mary- bietul tata :)
@realbadpisy- da' de ce?Si fara legatura: nu te pot adauga in blogroll,nu stiu de ce :(
@TVdece-si eu ma gandeam tot la bici,dar nu gaseam si catusele si-am renuntat sa mai dezbat problema.
Tare!!!
:)) ;)
citindu-te, mi-am adus aminte de bancul urmator:
intrebare: de ce e asa de scump un divort?
Raspuns: pentru ca merita!!
Trimiteți un comentariu