Mameloane

Pentru asta chiar imi pare rau ca nu scriu cu diacritice.

Aveti pisici? Eu n-am. Am caini. Eram mica, atunci cand o pisica a intrat si a sfasiat o perdea la mamaie. Ce a mai plans saraca. Mamaie, nu pisica. Atunci a inceput asa o neindragire prea mare intre mine si pisici. Apoi, la 15 ani fara doua zile, am alergat dupa o pisica, ce facuse nazbatii; si-am alergat-o, pana cand a intrat in garaj. Nu, ca nu i-am facut nimic, tot ea a iest castigatoare si eu cu un par, un pic mai maricel, decat il avea Sinead O 'Connor. Plansete. Ale mele, nu ale ei. Iar dragoste intrerupta. Ce-i drept, in toate dragostile astea, pisica neagra imi placea enorm. Sa ma uit in ochii ei, sa vedem care pe care. Normal, castiga pisica, doar nu eu. Ma plictiseam repede si plecam. Acum, simt cum ma uraste o pisica. N-o stiu, decat din poze, dar simt eu ca ma uraste (nu trebuie sa credeti asta, a fost o diversiune). Are ochii albastri si e ciufulita. Cel putin avea, ca nici in poze n-am mai zarit-o.

Dilema mea care e? Cum eu n-am pisica, poate stiu altii: cum si de ce tata de mata? De ce tata de mata e ceva bun? E perfect? Ce e asa special la sanul unei pisici?

Singura explicatie, pe care am primit-o, de la cineva, care a utilizat-o a fost "e ceva, asa, yammm" si a urmat un gest de lingere a buzelor? Eu nu vad nimic "yammm" la sanul unei pisici, daca nu esti pisoi. El e om. (cel putin asa cred eu, asa crede sotia lui, asa crede si copilul, dar nu se stie niciodata).

Ajutati-ma si pe mine: care e smecheria cu tata de mata? Nu-s mai bune tatele vacii?