Lecţia de matematică

Tot geometrie.

Se ia o coală de hârtie, ceva de scris şi-o gumă de şters, poate nu vă iese din prima.

Enunţ: Mă atrag cercurile, şi nu cercurile monedelor, nu cercurile ale din roţi de biciclete, din copilărie (cine a avut parte de ele, că noi n-aveam cum să le lansăm), nici alea zburătoare (de care am avut şi noi parte), au am alte probleme, cu alte cercuri. Ştiţi deja, alea pedagogice, alea militare şi-acum cercurile de prieteni.

Întrebare: De ce nu se numesc şi paralelipipede de prieteni? Să aud şi eu pe cineva că-mi spune "în hexagonul meu de prieteni noi ...". Cercul ăsta de prieteni mi-aminteşte de mine şi de MIRC, când făceam legătura între toate rudele şi rubedeniile şi-ajunsesem la concluzia că şi noi suntem rude şi că toată lumea e rudă cu toată lumea.

Problema numărul doi: De ce sunt doar triunghiuri amoroase? Dacă Ţ e una bucată femeie cu ochii migdalaţi şi ten măsliniu, J= una bucată tânăr cu păr negru şi muşchi cât cuprinde. Ţ şi J formează un cuplu, Ţ la rândul ei, interacţionează şi cu K, de aici rezultă că nici J nu poate sta locului şi mai o vizitează şi pe Q, rezultă următoarea schemă Ţ+J= o formă geometrica, Ţ+J+ K= triunghi (isoscel, dreptunghic, aflaţi voi), Ţ+J+K+Q= pătrat.

Întrebare: unde e triunghiul? Şi dacă e, de care e? N-ai impresia că uneori triunghiul se transformă în romb? Cine a declarat că-i doar triunghi?

Ai aruncat foaia deja, nu? Te-ai gândit că nu te ajută la nimic, oricum întrebările fac parte din cele existenţiale, ce nu-mi dau linişte noaptea.